La periferia Chișinăului s-a format un nou oraș, cel al morților. Așa poate fi denumit cimitirul „Sfântul Lazăr” sau „Doina”, cum îi spune lumea după denumirea străzii pe care este amplasat, fiind și unul dintre cele mai mari cimitire din Europa. Oraș în toată legea, cu 266 de sectoare întinse pe circa 200 de hectare și cu peste 250.000 de morminte în care „se odihnesc” tot atâția sau poate mai mulți oameni morți.

În zilele din ajunul Paștelui Blajinilor, acest oraș prinde viață. Ambuteiaje de sute de metri se formează atât până la porțile cimitirului, cât și în interior. Ieri a fost ultima zi în care oamenilor li s-a mai permis să intre cu autovehiculele pe teritoriul acestuia, iar dacă nu erai atent, ușor puteai să ajungi sub roțile unei mașini.

Unii se bucură, alții așteaptă

Părinți, copii, nepoți, familii întregi au venit la mormintele celor pe care i-au pierdut ca să facă curat înainte de Blajini. În cimitire, la fel ca și în viața reală, se vede unde „se odihnesc” bogații și unde – săracii. Există sectoare de lux, cu morminte de zeci de mii de euro, unele mai scumpe decât un apartament. Aici ai impresia că se face curățenie în fiecare zi, deoarece candela arde neîntrerupt, iar florile vii nu se mai ofilesc niciodată.  

Într-un alt sector, unde cei care au trecut în lumea celor drepți erau cu mult mai săraci, sunt morminte modeste, iar rudele vin cu lopeți și greble ca să facă curățenie și nu cu oameni plătiți. Dar există și dintre cei uitați. Aici, nimeni nu vine să-i pomenească de Paștele Blajinilor. Buruienile și copacii au crescut peste morminte, încât cu mare greu înțelegi cine și unde este îngropat. De asemenea, monumentele oamenilor de artă se deosebesc de mulțime. La un sculptor, de exemplu, poți vedea bustul său sculptat, iar pe soclul unui iubitor de lectură este imprimată efigia lui Mihai Eminescu.

Businessul de sezon din cimitir

Morții nu cer nimic, însă cei vii vor să le facă o adevărată sărbătoare. „Măcar o dată în an să-i facem și pe ei fericiți. Ar fi bine să venim să le facem de mai multe ori curat sau să-i pomenim, din păcate, însă, nu prea reușim”, spune Mihai Condrea, care a venit la mormântul părinților.

Comercianții de flori și de monumente vând în această perioadă cât n-au vândut într-un an. „Oamenii cumpără acum flori artificiale și dintre acestea care se plantează în pământ. Majoritatea cumpără florile vii în ziua de Paștele Blajinilor”, spune o vânzătoare de la poarta cimitirului „Doina”. Dacă te uiți dintr-o parte, ai impresia că florăresele din centrul Chișinăului s-au mutat aici.

Pomana se oferă celor săraci

Ca în fiecare an, în ajun de Paştele Blajinilor, toţi creştinii ortodocşi sunt în căutarea pomenilor. Morţii nu mănâncă nimic şi, totuşi, rudele celor decedaţi continuă să cumpere dulciuri, băsmăluţe şi veselă dintre cele mai alese pentru a face milostenie.

Din păcate, oamenii uită că pomana se face cu cei nevoiaşi. „Mulţi oameni au făcut din această tradiţie un motiv de fală. Dau pomeni scumpe, de obicei, membrilor familiei. E primit însă să le ofere celor săraci, care chiar au nevoie de o bucată de pâine şi care vor zice din suflet bogdaproste”, susţine părintele Spiridon, preot la Biserica „Sfântul Lazăr”. După sfințirea pomenilor, unii obișnuiesc să întindă masa chiar alături de mormânt, totul terminându-se cu chef și beție.

Până la 5000 de euro pentru un cavou

Ajungem la aceea că cimitirele constituie o afacere profitabilă şi de perspectivă. Preţul pentru arenda unui loc începe de la 1.000 de lei, iar aici nu se opresc cheltuielile, fiindcă mai trebuie achitată şi taxa anuală pentru întreţinerea cimitirului, dar şi perfectarea arendei. În plus, cei care doresc un loc chiar la intrarea în cimitir, sectorul care, de fapt, este destinat eroilor, vor trebui să scoată din buzunar 5.000 de euro. Locurile de aici sunt deja cumpărate, așa că poți face rost de unul doar de la cei care au făcut din asta o afacere. Chiar în fața bisericii au fost construite cavouri care, deocamdată, sunt pustii. Proprietarii și-au lăsat pe pietre numerele de telefon și vând un mormânt cu 5.000 de euro.

„Preţul este unul destul de bun. Mai mult, locul este mărişor şi pot încăpea chiar doi oameni”, afirmă proprietarul mai multor locuri „VIP” din cimitirul „Sfântul Lazăr” . Oamenii spun că afacerile pot fi văzute și în rândul preoţilor. „La început nu ştiam câţi bani trebuie de pus în pomelnic şi am dat 20 de lei, iar preotul a sfinţit mormântul în niciun minut. Peste un an, acesta a făcut aceeaşi procedură, doar că timp de 3-4 minute, după care mi-am dat seama că de data aceasta dădusem 50 de lei”, mărturiseşte Tatiana Vrabie.

Alții îşi rezervă mormântul de câțiva ani, deşi sunt sănătoși tun, de frică să rămână fără un loc în cimitir. Și-au pus chiar și piatră funerară, au scris numele și anul nașterii, lipsește doar anul morții. Anual, la „Sfântul Lazăr” sunt îngropați peste 5.000 de morți.

Film documentar despre cimitirul „Doina”

Un post de televiziune din România a realizat un film documentar despre cimitirul „Sfântul Lazăr”, numit  „Doina groparilor”. Unul dintre protagoniști care sapă morminte povestește că lucrează peste 10 ore pe zi, fie că e iarnă şi pământul e îngheţat, fie că e vară şi mori de cald. Nu sunt superstiţioşi, ei ştiu prea bine că „de oamenii morţi nu trebuie să-ţi fie frică”, cum spune un alt gropar. Altuia îi place cimitirul tocmai pentru că e un loc liniştit, iar el se teme doar de Dumnezeu. E simptomul unui cinism care apare după ce ai săpat prea multe morminte şi până la urmă groparii se mai lasă impresionaţi doar de înmormântările celor tineri. Printre altele, un gropar se întreabă, la cât a săpat la viaţa lui, cât de adânc ar fi un tunel şi unde ar ajunge, dacă ar avea volumul tuturor tonelor de pământ dezlocuite de el. Regizorul moldovean Pavel Cuzuioc nu a inclus în documentar imagini cu adevărat macabre.