Oricât de mic ar fi rolul, îți trebuie răbdare de Sisif și inteligența unui geniu ca să-l șlefuiești până ajunge o bijuterie, spune actrița Eugenia Bosânceanu. S-a născut pe data de 8 februarie 1925 în Rădăuți-Prut, județul Botoșani. A absolvit Institutul de Teatru din București în anul 1952. A jucat în „Codin“, „Ciulinii Bărăganului“, „Vifornița“, „Atunci i-am condamnat pe toți la moarte“ , „Pe aici nu se trece“, „Întoarcerea lui Vodă Lăpușneanu“ și atâtea altele.

„Mai un Urs de Aur, mai o Vrabie…”

Eugenia Bosânceanu spune că unul dintre cele mai importante lucruri este sentimentul de respect dus până la venerație pentru profesie. Profesoara sa, Aura Buzescu, i-a insuflat dorința de a face totul serios, cât mai serios. A învățat să trăiască în miezul cetății, în miezul vieții, al teatrului și al filmului. A mai învățat că trebuie să semene timpului în care trăiește, și nu e puțin lucru. „Nu am știut că voi fi recompensată cu un asemenea premiu. Nu am fost o răsfățată din punctul acesta de vedere. Sunt și acum foarte emoționată. Aceste premii ar trebui să se dea unul după altul. Mai un Urs de Aur, mai o Coțofană, mai o Vrabie. Mie mi s-a spus că trebuie să vin ca spectator la această gală, dar când mă uitam la televizor, într- o seară, mi-am auzit numele și faptul că mi se va acorda un Premiu Gopo pentru întreaga activitate. Și nu-mi venea a crede. M-am frecat la ochi încontinuu, am crezut că visez”, a declarat actrița pentru EVZ.


FOTO: ^„M-a scos din opinci Malvina Urșianu. Dacă nu-mi dădea ea rolul acesta, jucam numai țărănci toată viața” FOTO: ARHIVA PERSONALĂ