"Kilogramul electric" va înlocui etalonul de 1 kilogram care a fost definit, începând cu anul 1889, de un cilindru dintr-un aliaj de platină şi iridiu, păstrat la Paris. Problema observată, de-a lungul timpului, este că acest "prototip internaţional al kilogramului" nu are mereu aceeaşi greutate. Chiar şi în interiorul celor trei clopote de sticlă sub care este păstrat se adună praful şi mizeria şi uneori se fac simţite şi influenţe atmosferice. Câteodată, etalonul de măsură al masei trebuie să fie spălat.

La fel s-a întâmplat şi cu etalonul pentru distanţă, metrul. Acesta era exprimat odinioară de lungimea unei bare din aliaj de platină şi iridiu, ce era păstrată tot la Paris, iar în prezent este definit de constanta universală care este viteza luminii în vid.

În cazul kilogramului se va opta exprimarea sa în funcţie de o mică dar imuabilă valoare fundamentală în fizică cunoscută drept constanta Planck. Noua definiţie pentru masă va implica şi un aparat denumit "balanţa Kibble", care apelează la constanta Planck pentru a măsura masa unui obiect folosind forţa electromagnetică a acestuia, identificată cu precizie.