Din cuprinsul articolului
După ce, acum câteva zile, coaliția părea că stă să se rupă, piesele Deep State-ului nostru s-au aliniat pe o traiectorie minim coerentă care a adunat principalii lideri și a mobilizat resursele statului. Nicușor Dan s-a decis să participe la Consiliul Păcii, CCR a aprobat legea privind pensiile magistraților, iar Kelemen Hunor a anunțat că tensiunile din Coaliție sunt aparente.
În timpul ăsta, vicepremierul Cătălin Predoiu a avut întâlniri la vârf în SUA, ceva aproape surprinzător, date fiind eforturile noastre majore de apropiere de administrația Trump.
Fără validare formală din partea administrației americane, AUR rămâne și fără tema anulării alegerilor
Vizita lui George Simion în SUA nu a generat validarea instituțională așteptată din administrației Trump. Întâlnirile au rămas în zona rețelei ideologice conservatoare, în proximitatea activiștilor MAGA. În plus, informațiile privind cheltuielile pentru lobby și discuțiile legate de poziționarea liderului AUR față de scoaterea României din programul Visa Waiver au mutat discuția de la ce ar fi trebuit să fie un succes politic, la o subiect negativ. Că Simion a fost și sabotat discret, este probabil; însă limitele capacității AUR de a ajunge la vîrful administrației americane nu țin de sabotaj, ci de plafonul de bagaj relațional.
Chiar mai important, participarea președintelui Nicușor Dan la Board of Peace și confirmarea publică primită din partea președintelui Donald Trump, însoțită de declarații favorabile la adresa României, au închis practic subiectul anulării alegerilor pe agenda americană.
În momentul în care administrația de la Washington validează relația instituțională cu statul român, tema contestării legitimității interne dispare. Fără un ecou oficial din SUA, subiectul anulării alegerilor rămâne o temă internă, fără tracțiune strategică.
România și cu SUA și cu UE: Nicușor Dan cu Trump, să țină trupele americane, Ilie Bolojan cu Ursula, să păstreze banii din PNRR
Opțiunile României de poziționare sunt pe cât de criticate de cei instransigenți moral, care acum de exemplu, ar fi vrut o mai clară aliniere cu UE, pe atât de practice - „cu toată lumea”, jucând pe toate „fronturile”. Cât vom avea de câștigat? Vom avea ocazia să vedem exact, în următorii 2-3 ani, restul de perioadă rămasă din mandatul lui Donald Trump.
În plan de securitate, relația directă cu administrația americană este esențială. România nu își permite ambiguități în ceea ce privește prezența militară americană pe flancul estic. Europa va avea nevoie de mult timp să-și asigure securitatea singură. Participarea lui Nicușor Dan la Board of Peace și mesajele pozitive venite de la președintele Trump indică ideea continuității relației cu SUA, după șocul criticilor lui JD Vance, anul trecut.
În plan economic, pivotul rămâne însă Bruxelles. Întâlnirea premierului cu Ursula von der Leyen pentru a primi banii din PNRR, temporar blocați până la aprobarea de către CCR a legii pensiilor magistraților, arată de ce relația cu UE trebuie să rămână funcțională. Pentru România, accesul la fondurile europene este o condiție de stabilitate în fața creditorilor.
Echilibrul sistemului: Cătălin Predoiu în SUA în pregătirea bilateralei Dan-Trump și reacceptarea în Visa Waiver
Până la urmă, nu este relevant doar că vicepremierul Cătălin Predoiu a discutat cooperare operativă cu liderii instituțiilor de forță din SUA: șeful FBI, Procurorul General și directoarea Comunității Naționale de Informații din SUA. Când un ministru de Interne este primit la nivelul comunității naționale de informații a SUA și la FBI, într-un moment în care numele său este vehiculat pentru conducerea SRI, mesajul este și intern.
Întâlnirile pot fi văzute și ca un semnal că o schimbare la vârful serviciilor românești nu va produce discontinuități, dar și un mesaj către scena politică internă că validarea strategică vine din canale instituționale solide. Este și o punte între două ecosisteme instituționale - statul profund, al nostru și cel american.
MCV, Schengen sunt repere importante recente în relația cu UE; acum, Visa Waiver și în plan mai larg, relația strategică cu SUA, sunt obiective în raport cu care statul român trebuie să livreze predictibilitate și competență, indiferent de turbulențele interne. Concluzia despre „deep-state-ul” nostru nu trebuie mitologizată. Este un reflex de conservare instituțională al unei țări care trece prin crize grave: de încredere în funcționarea statului, de legitimitate a multor lideri politici, criza financiară și criză în planul poziționării externe într-un context de mare instabilitate globală.
