Mai deunăzi, Ministerul de Externe de la Beijing a anunțat oficial că săptămâna viitoare va avea loc, în nordul Chinei, în orașul Xi'an, summitul "China-Asia Centrală", primul de acest gen, care îi va reuni pe liderii celor cinci foste republici sovietice din Asia Centrală, regiune dominată de Rusia încă din anii 1850. Dar de această dată, Rusia nu este nici măcar invitată la summit – ceea ce a relansat, la Moscova, scandalul care mocnea de ceva vreme, privind evoluția relațiilor ruso-chineze.

Marioneta și telefonul.

În lipsa altor ”victorii”, în săptămânile care au urmat vizitei președintelui Chinei la Moscova, propagandiștii Kremlinului și-au bătut joc îndelung de solicitarea președintelui Ucrainei de a avea o conversație cu domnul Xi Jinping. Unul dintre cele mai frecventate portaluri ruse de știri, Rubaltic.ru, titra: „Xi Jinping nu este prietenul lui Zelensky: China refuză să discute cu marioneta Statelor Unite”. Agenția oficială de știri RIA Novosti supralicita: „Americanii au râs de Zelinsky, când au aflat că vrea să vorbească cu Xi Jinping”. Iar directorul Institutului de Studii Politice, prof. dr. Serghei Markov, membru al Consiliului pentru Politica Externă și de Apărare a Rusiei, explica doct: „Dacă Xi i-ar telefona lui Zelensky, ar însemna că-l recunoaște ca lider al Ucrainei, iar nu ca om de paie al americanilor. Pentru China, aceasta ar fi o înfrângere majoră pe scena mondială”.

În această atmosferă de fierbinte entuziasm patriotic, a căzut ca un trăsnet vestea că da, președintele Chinei a avut o lungă conversație telefonică cu omologul său ucrainean. Și nici măcar ștabii de la Kremlin nu au îndrăznit să cenzureze comunicatul oficial difuzat de Agenția China Nouă. E atât de savuros, încât merită să-l citez mai pe larg:

“Xi Jinping a remarcat: relațiile dintre China și Ucraina au evoluat de-a lungul a 31 de ani și au ajuns la nivelul de parteneriat strategic, ceea ce a contribuit la dezvoltarea și ridicarea ambelor State. Apreciez declarațiile repetate ale președintelui Zelensky privind importanța dezvoltării relațiilor dintre China și Ucraina, a cooperării cu China. Îi mulțumesc pentru marele său ajutor la evacuarea cetățenilor chinezi, anul trecut.” Iar în final, bomboana pe coliva agitpropului rusesc: „Respectul reciproc pentru suveranitatea și integritatea teritorială este temelia politică a relațiilor sino-ucrainene.”

Prins cu propaganda-n sac.

Încă de astă-vară, am pus în evidență deteriorarea treptată a relațiilor ruso-chineze, în principal ca urmare a politicii agresive a Kremlinului față de republicile central-asiatice în general, și față de Kazahstan în special (https://evz.ro/cum-se-distruge-o-prietenie.html ). Din câte știu, sunt singurul analist de la noi, din România, care încă de astă-iarnă a comentat tensiunile și neîmplinirile vizitei domnului Xi Jinping la Moscova (https://evz.ro/china-agenda-secreta.html ). Comentariile mele au stârnit mirare, chiar scepticism, dar iată: după o lună, comunicatul oficial al Agenției China Nouă le confirmă.

Iar apoi a survenit vestea că pe 18 mai începe acea conferință la nivel înalt a Statelor central-asiatice, la care Rusia nu a fost invitată. Mai mult ca sigur, reuniunea va marca o etapă importantă în extinderea influenței chineze în zonă, în contextul favorabil Beijingului oferit de situația delicată sub aspect politic, economic și mai ales militar în care se află Regimul Putin. Iar Kremlinul se va strădui să mascheze această situație, stârnind cât mai multă zarvă în jurul zilei de 9 Mai, de obicei amplu sărbătorită în Rusia.

În realitate, prof. Markov și ceilalți ”lucrători pe frontul agitației și propagandei” știau bine că așa-zisa ”prietenie fără limite” ruso-chineză e o minciună. Cu abilitate academică, în ultimele zile prof. Markov se străduiește să explice cum și de ce a dat-o în bară. Pasă-mi-te, „China s-a poziționat astfel nu ca un aliat moderat al Rusiei, ci ca o țară neutră, datorită îndoielilor liderilor chinezi cu privire la șansele Moscovei de a obține victoria în cadrul Operațiunii Speciale desfășurate în Ucraina”. Mai pe șleau: analiza ar fi fost corectă, zău, dar diplomații și militarii ruși nu și-au făcut datoria...

BRICS se distanțează.

E o explicație greu de crezut: înainte ca mult-așteptata contraofensivă ucraineană să se fi produs, înainte ca să fi înregistrat rezultate, China s-a și repoziționat! Astfel, se escamotează întregul proces de distanțare ruso-chineză care a început acum un an și pe care agitpropul moscovit s-a străduit să-l mascheze, până deunăzi cu oarecare succes.

Prof. Markov scria recent pe contul său Telegram: „China, Kazahstanul și Turcia, țări apropiate Rusiei, au votat la ONU o rezoluție privind cooperarea dintre ONU și Consiliul Europei, în care țările europene au băgat condamnarea agresiunii Rusiei împotriva Ucrainei și, anterior, a Georgiei. 18 țări s-au abținut, 5 țări au votat împotrivă. De ce a votat China împotriva Rusiei? Motivul principal este absența unei victorii militare a armatei ruse asupra regimului de la Kiev, de mai bine de un an. Acest lucru uimește pe toată lumea.”

Evident, din nou, militarii sunt de vină, că nu manifestă fermitate: „Și mai uimitor decât oricine altcineva este motivul pentru care Rusia nu duce un război adevărat și dur? În aceste condiții, China și alte țări admit că Rusia poate face greșeli ce pot duce la înfrângerea sa. Și toată lumea vrea să fie alături de învingător.” Iar în aceste zile, când Palatul Senatului din Kremlin, reședința lui Putin, e lovit de drone în miez de noapte, e clar chiar și pentru cititorii d-lui Markov că Rusia nu prea e printre învingători.

În realitate, don´ profesor, care din 2018 e pe lista internațională de sancțiuni, iarăși minte prin omisiune, pentru a îndulci realitatea. Rezoluția Adunării Generale ONU din 2 mai 2023 definește explicit invazia rusă din Ucraina drept ”agresiune”. Și pentru prima dată, rezoluția a fost votată de China, dar și de Brazilia și India. Aceasta marchează falimentul eforturilor  Kremlinul de a instrumenta BRICS în sprijinul aventurii sale militare. Dar despre asta nu se poate vorbi în Rusia: ceaiul cu poloniu nu prea face bine la sănătate.

Două teze false.

Repoziționarea Chinei nu este o ”toană” – fiindcă Beijingul nu-și proiectează politica după toane. Este urmarea unei evoluții începute încă de acum un an, pe care comentariile mele – spre exemplu https://evz.ro/pacea-chineza-imposibila.html - au urmărit-o detaliat. De fapt, e rezultatul unei logici economice simple, pe care agitpropul putinist degeaba se străduiește să o nege, lansând teze propagandistice false.

Prima teză lansată de propaganda Kremlinului este că efectele embargoului internațional ar fi compensate de exporturile Rusiei către China, care în cursul anului 2022 au crescut cu 43%, atingând 114 miliarde $. Creșterea cu 43% a valorii exporturilor rusești pare impresionantă, dar survine în contextul creșterii generale a prețurilor la resursele energetice, principala marfă de export a Rusiei. Astfel, la un volum aproape egal, costul importurilor de petrol ale Chinei (din Rusia, Iran, Arabia Saudită etc.) au crescut valoric, în ansamblu, cu 41,6% la petrol și 48,2% la gaze. Chiar și astfel, la prețuri ”umflate”, exporturile Rusiei spre China (114 miliarde $) se situează mult sub nivelul exporturilor sud-coreene (170 miliarde $) sau japoneze (167 miliarde $), pe picior de egalitate cu Malaezia (110 miliarde $), Stat a cărui economie e cam 15% din cea a Rusiei.

Una peste alta, exporturile Rusiei reprezintă, chiar la prețuri umflate, numai 4,2% din importurile Chinei, puțin peste exporturile vietnameze către China (3,2%). Iar perspectivele nu sunt favorabile: China e atentă să își diversifice furnizorii de resurse energetice, pentru a nu ajunge în situația de dependență în care s-a aflat Uniunea Europeană, în ultimii ani. Nu va îngădui Rusiei să exporte spre China mai mult de 2 milioane de barili/zi, atât cât exportă Arabia Saudită – mai ales că Moscova a folosit recent livrările de resurse ca armă de război economic. De aceea, numai câteva dintre rafinăriile chineze au investit în echipamente pentru prelucrarea petrolului rusesc, cu conținut ridicat de mercur. De aceea, președintele Xi amână deschiderea lucrărilor la o nouă magistrală de gaz, Power of Siberia II. Și de aceea, odată cu revenirea la normal a prețurilor, se dezumflă și mitul ”creșterii cu 43% a exporturilor rusești spre China”.

A doua teză moscovită e că Rusia importă din China tot ce are nevoie, astfel încât embargoul internațional ar fi lipsit de rost. Asta este de-a dreptul o minciună. În pofida prețurilor umflate,  valoarea exporturilor chineze către Rusia rămâne scăzută: 76 miliarde $ în 2022, adică 2% din totalul exporturilor chineze. Este mult sub nivelul exporturilor chineze spre Vietnam sau Malaezia (93 miliarde $), la același nivel cu  Mexic, Indonezia sau Tailanda, țări ale căror economii sunt mult mai mici decât cea a Rusiei. În plus, în cursul anului 2022, exporturile Chinei spre Rusia au crescut cu numai 12,6%, pe când exporturile chineze către Malaezia, Mexic și Indonezia au crescut cu 19%, 15%, respectiv 17%.  Nici pe termen lung lucrurile nu stau foarte bine: în perioada 2014 – 2022, exporturile Chinei spre Rusia au crescut cu 40%, pe când exporturile Beijingului spre India, Vietnam sau Singapore au crescut în aceeași perioadă cu mai mult de 200%.

Situația se datorează recesiunii în care se află economia rusă, dar și reticențelor părții chineze. În 2022, Kremlinul a decis să suspende aplicarea normelor internaționale de protejare a proprietății intelectuale. China nu este exceptată: orice produs chinez care intră în Rusia poate fi copiat ”legal”, fără probleme. De aceea, China nu exportă în Rusia produse de înalt nivel tehnologic: exportul de semiconductori, spre exemplu, a rămas neschimbat din 2021. La asta contribuie și faptul că, dacă ar încălca embargoul în domeniul înaltei tehnologii, China ar risca sancțiuni costisitoare din partea UE și Statelor Unite.

Una peste alta, pagubă.

Privite din exterior, relațiile economice ruso-chineze par a fi relațiile dintre șoricel și elefant. Dar privite din punctul de vedere al Chinei, relațiile economice cu Rusia sunt de-a dreptul păguboase: deficitul din comerțul bilateral a crescut în 2022 cu 259%. Altfel spus, în 2022, ca urmare a umflării prețurilor la resursele energetice și a refuzului Moscovei de a le mai acorda chinezilor vreun discount, China a ”subvenționat” Rusia cu 38 miliarde $. Și asta, de dragul unei țări care-și supraevaluează exporturile, și reprezintă piață pentru numai 2% din exporturile Chinei (din care de fapt plătește doar două treimi).

Fără îndoială că, în ansamblu, comerțul internațional merge în favoarea Chinei, care înregistrează o creștere rapidă a surplusului rezultat din schimburile economice, spre exemplu cu Singapore (+187.6%), India (+45.6%) sau Vietnam (+29.4%). Relațiile ”în pierdere” cu Rusia sunt o excepție, pe care China cu greu și-o poate permite.

Într-adevăr, în anii care vin China are nevoie de resurse pentru a compensa, prin investiții sociale și tehnologice, îmbătrânirea populației sale: dacă la nivelul anului 2020 media de vârstă era deja de 38 de ani, la nivelul anului 2050 va fi în jur de 50 de ani. Deja, 17,7% din populația rurală are peste 65 de ani, ca și 11,1% din populația urbană. Poate că aceste procente vă par mici, dar înseamnă 88 de milioane de pensionari în mediul rural și 50 de milioane în mediul urban. Și țineți cont că, în mediul rural, pensia medie lunară e de 26$, iar Academia Chineză de Științe Sociale apreciază că, la nivelul anului 2035, bugetul de asigurări sociale nu va putea plăti nici măcar atât. Problemele au și început să apară: în februarie, mii de pensionari din orașele Dalian și Wuhan au protestat împotriva intenției autorităților locale de a reduce finanțarea sistemului de sănătate.

În aceste condiții, China pur și simplu nu-și mai poate îngădui să-i facă cadou domnului Putin, an de an, câte 38 miliarde $, pentru a finanța aventurile sale militare. Cu acești bani, Guvernul de la Beijing ar putea dubla veniturile pensionarilor din mediul rural!

Partea lor din prăjitură.

De aceea, China nu își permite să riște astăzi sancțiuni, încălcând embargoul internațional și favorizând suplimentar Regimul Putin. Iar în ce privește viitorul, domnul Xi Jinping știe bine că, dacă nu „alege să devină parte a soluției” (cum scriam eu acum un an, https://evz.ro/vine-foametea.html ), nu va fi invitat la parastasul Imperiului Rus.

Iar meniul se anunță a fi consistent: Banca Mondială estimează că pentru reconstrucția Ucrainei va fi nevoie de 411 miliarde $, dar prim-ministrul ucrainean Denys Shmyhal apreciază că ar fi nevoie de 750 de miliarde $. Deja, Guvernul de la Kiev a inițiat un val de privatizări, pentru a obține fondurile necesare. Încă zece ani de azi înainte, privatizarea economiei și reconstrucția Ucrainei va fi cel mai mare șantier al planetei – o afacere de mare anvergură pe care, pur și simplu, firmele chineze nu-și permit să o rateze. Oare China va cumpăra și Portul Odessa, așa cum a cumpărat portul Pireu? Vom vedea...

Deocamdată, totul depinde de atitudinea Chinei, care este urmărită cu mare atenție de Occident, dar și de celelalte state BRICS, interesate și ele. Iar în acest context, recentul vot din Adunarea Generală ONU al Indiei, Braziliei și Chinei începe să nu ne mai mire.

Înfrângerea ce va veni.

Domnul prof. Markov este un specialist reputat și cunoaște, fără îndoială, toate considerentele pe care le-am evocat mai sus. Și totuși, recent a relansat pe contul său Telegram (t.me/logikamarkova/6191) teoriile sale: „China s-a poziționat astfel nu ca un aliat moderat al Rusiei, ci ca o țară neutră, datorită îndoielilor liderilor chinezi cu privire la șansele Moscovei de a obține victoria în cadrul Operațiunii Speciale desfășurate în Ucraina”. Oare de ce dânsul continuă să promoveze explicații simpliste, cusute cu ață albă?

Păi fiindcă în Rusia, totul se face organizat, temeinic. Totul, inclusiv cenzura! Periodic, Kremlinul editează și transmite mass media și lucrătorilor din agitprop un ”Îndrumar” care stabilește ce teme trebuie abordate și în ce mod. Ultima ediție, distribuită acum câteva zile, astfel glăsuiește: „Nu subestimați contraofensiva ucraineană iminentă și nu răspândiți ideea conform căreia Kievul nu este, în oarecare măsură, gata pentru asta”. Iar dacă survine o înfrângere, linia Kremlinului e că aceasta se datorează faptului că „Rusia se confruntă cu tot Occidentul, iar armata ucraineană reușește să recucerească teritorii și să obțină victorii pe câmpul de luptă folosind arme ale Statelor Unite și Europei”.

Iar don´ profesor s-a aliniat instantaneu la ”Îndrumarul” Kremlinului, susținând că întreaga evoluție se reduce la un fel de ”meci” între Rusia și Statele Unite:   „recunoașterea de către China a legitimității lui Zelensky, ca președinte al Ucrainei, iar nu ca marionetă a Statelor Unite, e o înfrângere diplomatică pentru Rusia și o victorie pentru SUA”. Când primești indemnizații consistente de pe urma a vreo șase-șapte funcții academice și politice, precum don´ profesor Markov, n-ai ce face, te supui ”Îndrumarului” și-ți prostești cititorii, povestindu-le că politica externă a Chinei este manevrată de la Washington!

Urmăriți emisiunea video, AICI.