Evenimentul Zilei > Opinii > Opinii EVZ > EDITORIALUL EVZ: Iubitul lor conducător
EDITORIALUL EVZ: Iubitul lor conducător

EDITORIALUL EVZ: Iubitul lor conducător

I se spune, ironic, pe forumurile de discuţii "conducătorul nostru iubit". Când a mutat coroana Sfântului Ştefan la parlament, adversarii politici, dar nu numai, glumeau pe seama dorinţei lui de putere, şoptind că vrea să o probeze în fiecare seară. Un banc, desigur, cum sunt şi altele care-l au ca erou pe Orban Viktor, premierul Ungariei.

Despre noua constituţie se vorbeşte că e a lui Orban. Cu greu ar putea fi a Ungariei din moment ce a fost adoptată fără referendum – guvernul a trimis opt milioane de chestionare cetăţenilor, dar a primit doar 900.000 de răspunsuri – fără consultarea opoziţiei sau a societăţii civile. Constituţia a fost votată de majoritatea de două treimi pe care FIDESZ şi satelitul său creştindemocrat o deţin în parlament, şi promulgată de preşedintele Pal Schmitt, fost nomenclaturist comunist care şi-a descoperit recent valorile de dreapta, propulsat în funcţie de acelaşi Orban Viktor.

Noua constituţie, criticată pentru că ar ridica ideologia partidului de guvernământ de dreapta la nivel de doctrină de stat, ar fi urmat, potrivit intenţiilor declarate ale premierului , să rupă definitiv Ungaria de trecutul comunist. Dar poate că dorinţa lui Orban a fost atât de arzătoare încât constituţia a căzut în cealaltă extremă, din moment ce-i îngrijorează pe oficialii de la Berlin. Constituţia, şi nu legea presei, blamată în UE pentru că limitează libertatea de exprimare, i-a făcut pe comentatorii televiziunii publice germane să exclame: "Ungaria e o ruşine a Europei!".

Prin ce păcătuieşte Constituţia lui Orban? Păcat e cuvântul potrivit din moment ce începe cu "Dumnezeu", şi se încheie cu un capitol întreg – fapt neobişnuit în constituţiile statelor democratice – dedicat stării de excepţie şi de urgenţă. Neobişnuit, dar relevant pentru spiritul noii constituţii. Starea de urgenţă poate fi declarată dacă grupări înarmate pun în pericol viaţa şi proprietatea cetăţenilor, de către preşedinte dacă parlamentul nu se poate întruni în sesiune, cu suspendarea sau restricţionarea unor drepturi fundamentale. Concret, starea de urgenţă ar putea fi declarată dacă s-ar repeta drama petrecută în 2009 când un bărbat de etnie romă şi copilul acestuia de cinci ani au fost împuşcaţi mortal în timp ce încercau să fugă din casa lor incendiată, dintr-un sat patrulat de Garda Maghiară, extensie paramilitară a partidului de extremă dreapta Jobbik, fost prieten al lui Orban. Analizând precedentele fascist şi naţionalsocialist, un filosof italian consideră starea de excepţie calea prin care se instaurează totalitarismul modern.

Constituţia lui Orban este o colecţie de articole care sfidează libertăţi fundamentale, egalitatea în drepturi a cetăţenilor, echilibrul puterilor în stat şi care subminează instituţia alegerilor. Libertatea presei nu e garantată, ci doar recunoscută şi protejată, aşa cum era şi proprietatea în constituţia lui Ion Iliescu. Fetusul este protejat de la concepţie, prevedere care deschide calea interzicerii dreptului femeii la avort. O instituţie numită are drept de veto asupra bugetului de stat dacă datoria publică depăşeşte 50% (în acest moment fiind de 80% din PIB). Iar preşedintele Ungariei – ales de parlament, nu prin vot direct! – are dreptul să dizolve parlamentul dacă bugetul nu e adoptat până în luna martie. Curtea Constituţională se poate pronunţa asupra chestiunilor bugetare şi fiscale doar dacă acestea lezează dreptul la viaţă şi la demnitate, libertatea de gândire, de conştiinţă şi de credinţă şi protecţia datelor personale. Constituţia măreşte la 12 ani mandatele judecătorilor de la Curtea Constituţională, dar şi ale funcţionarilor din alte instituţii independente, prevederi care prelungesc, practic, puterea actualului partid de guvernământ care face numirile dincolo de ciclurile electorale. Pentru foarte multe legi ce asigură buna funcţionarea a statului este impusă supermajoritatea parlamentară de două treimi, situaţie care va bloca viitoarele guvernări.

Ceea ce-i îngrijorează pe politicienii europeni este puterea precedentului. Şi alte guverne ar putea merge pe calea deschisă de Orban. Adică să profite financiar de UE, dar să acţioneze, pe plan intern, contrar valorilor democratice europene. Şi alţi populişti de dreapta sau de stânga ar putea răspunde precum Orban Viktor: "Astăzi nu vom mai permite nimănui să ne dicteze, de la Bruxelles sau din altă parte". Politica dusă de Orban Viktor în Ungaria este o lecţie, în primul rând pentru alegători. Când unui partid îi este dăruită o majoritate de două treimi din parlament, domnia majorităţii – regulă a democraţiei – se poate oricând transforma într-o dictatură a majorităţii.