MIRCEA MARIAN: "Eu, unul, cred că, acum, Băsescu ar putea reprezenta, pentru PNL, răul cel mai mic. Omul vrea în mod sincer să se schimbe."
Băsescu sau Iliescu: aceasta este opţiunea pe care trebuie să o ia liberalii în următoarele zile. Pe de o parte, un fost nomenklaturist care, la începutul anilor ’90, a încurajat minerii să-i ciomăgească pe toţi opozanţii din aşanumitele partide istorice. De cealaltă parte, un preşedinte al cărui dosar de Securitate a dispărut subit şi care, în cei patru ani de când se află la Cotroceni, a încercat în permanenţă să desfiinţeze PNL-ul.
Conducerea PNL este deja divizată în două tabere. Unora le place concubinajul secret cu PSD şi se tem de Traian Băsescu. Printre ei, Crin Antonescu, Bogdan Olteanu şi Dinu Patriciu. Alţii cred însă că o asociere cu Iliescu ar distruge identitatea ideologică a partidului şi speră într-o refacere a Alianţei D.A. Paradoxal, cel care reprezintă această tabără este Ludovic Orban, până ieri unul dintre cei mai vocali critici ai preşedintelui Băsescu.
Nu cred că liderii PNL vor găsi o a treia cale pentru a ieşi din acest joc. Miza este prea mare şi ei nu vor putea lăsa electoratul liberal să decidă singur dacă, în turul doi al alegerilor, votează cu PSD sau cu PDL. Bineînţeles, formal va exista o astfel de declaraţie, dar ea va fi însoţită de eternul „dar...“. Bogdan Olteanu, în discursurile pe care le-a ţinut imediat după alegeri, n-a spus un cuvânt rău despre Oprescu şi, în schimb, l-a criticat dur pe Blaga.
În fapt, ceea ce joacă acum liderii liberali nu este viitorul Capitalei sau al altor mari oraşe unde se confruntă oamenii lui Băsescu cu cei ai lui Iliescu. Ei îşi pregătesc acum participarea la viitoarea guvernare, pentru că este clar că următorul parlament va fi împărţit între PDL, PSD, PNL şi UDMR. Unii simpatizanţi ai liberalilor cred că formaţiunii lor preferate nu i-ar strica patru ani de opoziţie. Părerea mea este că liderii acestui partid se simt foarte bine la putere, nu vor să plece din Palatul Victoria şi negociază, de pe acum, o formulă de supravieţuire. Aceasta presupune ca echipa care va ajunge la putere să păstreze cât mai mulţi dintre liberalii aflaţi în structurile descentralizate, să numească în guvern un număr cât mai mare de miniştri PNL şi, foarte important, să nu se apuce să cerceteze gestiunea cabinetului Tăriceanu. Afinităţi ideologice? Importanţa lor va fi egală cu zero.
Care ar fi, atunci, combinaţia ideală pentru liberali? Cum să aleagă între dracu’ şi taică-su? Eu unul cred că, acum, Băsescu ar putea reprezenta, pentru PNL, răul cel mai mic. Omul vrea în mod sincer să se schimbe. Vrea ca poza lui să ajungă în manualele şcolare şi este conştient că nu o să reuşească dacă se ţine doar de scandaluri. De câteva săptămâni nu a mai spus un cuvânt rău despre guvernul Tăriceanu. O pace între PNL şi PDL este deci posibilă, chiar dacă ambele tabere vor sta mereu cu mâna pe armă.
Cât despre o combinaţie PNL-PSD, ar fi bine ca liderii liberali să arunce o privire în urmă, nu mai departe de 1992 sau 2001. De două ori în perioada de după ’89 au cochetat cu oamenii lui Iliescu. De fiecare dată au fost la un pas să devină istorie, alături de PNŢCD şi afară din parlament.
Recomandările noastre
