Marina militară a preluat oficial, în decembrie, nava „Shandong”, cel de-al doilea portavion chinez și primul de concepție „100% autohtonă”, dar și un nou tip de distrugător de concepție avansată (Tip 005). Obiectivul: consolidarea apărării sale împotriva marinei americane, care se află în apropiere de coastele chineze.

Mai mulți vecini ai Chinei au dispute teritoriale cu aceasta - în special India (la granițele cu Himalaya) și Japonia (în Marea Chinei Orientale).

La începutul acestei luni, soldații chinezi și indieni au avut incidente frontaliere iar o barcă de pescuit japoneză a fost urmărită de navele chineze din apropierea insulelor Diaoyu / Senkaku, controlate de Tokyo, dar revendicate de Beijing.

Armata chineză este, de asemenea, foarte atent urmărită de Taiwan, insulă considerată de Republica Populară ca parte a teritoriului său, care să fie luată înapoi cu forța, dacă este necesar. Și, de asemenea, de țările riverane Mării Chinei Meridionale, scrie Boursorama.

Această zonă maritimă, de șase ori mai mare decât Franța, are nenumărate insule și este bogată în hidrocarburi.

China și alte națiuni (Malaezia, Filipine, Vietnam) își dispută aici insule și recife, iar Washingtonul trimite în mod regulat nave de război în zonă pentru a contesta ambițiile chineze.

„Fiind cea mai mare și, fără îndoială, cea mai puternică armată din Asia, China este deja o amenințare pentru Statele Unite și alte națiuni din regiune în termeni de echipamente militare”, notează James Char, expert în armata chineză la Nanyang University of Technology, Singapore.

„Dar asta nu înseamnă că se pregătește să intre în război”, nuanțează Char.

În afară de o bază militară în Djibouti și participarea la forțele ONU de menținere a păcii, armata chineză are o prezență foarte mică în străinătate - spre deosebire de cea a Statelor Unite.

De fapt, cheltuielile militare ale Beijingului rămân de aproximativ trei ori mai mici decât cele ale Statelor Unite.

În 2019, SUA au au fost primele din lume la acest capitol (732 miliarde dolari), în fața Chinei (261), Indiei (71), Rusiei (65), Arabiei Saudite (62) și Franței (50), potrivit Institutul Internațional de Cercetare pentru Pace de la Stockholm (Sipri).

„Dar, numai  banii nu sunt suficienți”, notează James Char.

„Armata chineză va avea nevoie de mai mulți ani și de pregătire pentru a îmbunătăți coeziunea, interoperabilitatea și integrarea diferitelor servicii ale armatei”.