Cu toții credem că știm ce este fericirea până te gândești la asta. Mulți oameni presupun că fericirea este un sentiment. O definiție mai bună a fericirii este: plăcere, satisfacție și scop, conform spuselor medicului BJ Miller.

Iată enigma din toate aceste idei: pentru a fi fericit, ai nevoie de un scop. Pentru a avea un scop, ai nevoie de nefericire. Ai nevoie de puțină durere. Ai nevoie de ceva sacrificiu. Ai nevoie de ceva dificultate. Pentru că avem nevoie de acest lucru pentru a obține scopul și, prin urmare, fericirea pe care o căutăm.

Fericirea nu este doar căutarea plăcerii. Este cumva căutarea de a fi de acord cu realitatea. Iar realitatea se întâmplă să includă lucruri precum durerea și moartea. Moartea ne oferă acest context pentru viața noastră, motiv pentru care timpul devine un lucru prețios și locul în care ne plasăm devine important pentru că nu este nelimitat.

În 2017, o echipă de cercetători de la mai multe universități americane a recrutat voluntari pentru a-și imagina că sunt condamnați la moarte și le-a cerut să scrie ultimele declarații despre sentimentele lor. Apoi, cercetătorii au comparat acele declarații cu ultimele cuvinte ale unor oameni care se confruntau cu pedeapsa capitală. Rezultatele au fost destul de dure: ceea ce au declarat cei care își închipuiau condamnarea la moarte a fost de trei ori mai tragic decât cei care urmau să se confrunte cu moarte. Acest lucru sugerează că moarte devine înfricoșătoare atunci când este teoretică.

În acest context, cea mai bună soluție este de a începe să relaționezi cu tine, inclusiv cu părțile negative din tine. Dacă moartea este înfricoșătoare pentru că este un lucru străin, ei bine, vezi dacă o poți face mai puțin străină. Orice zi este plină de mici pierderi. Faceți cunoștință cu empatia atunci când simțiți o pierdere.

„Fericirea este iubire”

Felul în care ne simțim în lume este adesea contextual. Imaginația noastră tinde să fie puțin mai aspră decât realitatea. O lecție este să ai grijă de imaginația ta. Nu vă credeți proiecțiile. Suntem mult mai durabili decât ne acordăm în general credit. Nu cred că fericirea este absența problemelor sau absența durerii. Cred că fericirea și durerea sunt foarte apropiate, la fel cum viața sau sănătatea nu înseamnă absența bolii.

Ei bine, există o tehnică budistă străveche care te poate ajuta să te confrunți cu aceste lucruri de care te temi, aceste lucruri pe care le-ai evita în mod natural. Este o tehnică care provine din budismul Theravada. Dacă ați fost vreodată într-o mănăstire budistă Theravada, să zicem în Sri Lanka sau Thailanda, s-ar putea să observați că există fotografii de-a lungul pereților mănăstirii. Dar nu sunt doar fotografii cu peisaje frumoase. De obicei sunt fotografii ale cadavrelor în diferite stări de degradare.

Am întrebat de ce sunt folosite astfel de imagini, iar un călugăr mi-a răspuns: „Ei bine, călugării noștri contemplă aceste fotografii. Ei se uită la aceste fotografii în fiecare zi și spun: „ăsta sunt eu”.” Și fac asta pentru a se simți confortabil cu soarta lor inevitabilă, astfel încât să nu mai fie înfricoșați, a povestit BJ Miller, medic care se ocupă de îngrijirea paliativă.

Tot BJ Miller l-a citat pe George Vaillant, care atunci când a fost întrebat: „Cum rezumați modul de a fi bine și fericit?” El a spus: „Fericirea este iubire, punct.”  Astfel, BJ Miller consideră că cel mai important lucru este să iubești. Trebuie să iubești pe deplin. Trebuie să iubești cu abandon. Trebuie să iubești pe oricine poți.