Doctrina Monroe și avatarul său „trumpismul”

Doctrina Monroe și avatarul său „trumpismul” Donald Trump. Sursa foto: EPA/MICHAEL REYNOLDS

Doctrina Monroe și avatarul său „trumpismul”. Ce a însemnat respectiva abordare politică, când s-a încheiat și ce avataruri a avut?

Doctrina Monroe și avatarul său „trumpismul”. Ce a însemnat respectiva abordare politică, când s-a încheiat și ce avataruri a avut?

Statele Unite ale Americii aveau patru decenii de existență oficial recunoscută în 1823, după Tratatul de la Versailles din 1783. Din 1787, noua republică federală, o uniune federală de 13 state avea o Constituție care, cu unele amendamente este în vigoare.

Doctrina Monroe  - „baza” politicii externe americane până în 1917

Doctrina Monroe, ca definiție de dicționar, reprezintă o strategie de politică externă americană, elaborată și asumată de către cel de al cincilea președinte american James Monroe (1758-1831) care a condus SUA în intervalul 1817-1825. Doctrina a fost prezentată când James Monroe a susținut cel de al șaptelea discurs despre starea națiunii ca președinte de stat.

Ne puteți urmări și pe Google News

Doctrina Monroe prevedea ca nicio forță europeană, mare putere să mai poată întemeia colonii în America sau să se amestece pe continentul american.

În schimb, guvernul american proclama neutralitatea în cazul conflictelro dintre colonii și metropolele lor. Guvernul american considera că orice agresiune contra sa era un act de ostilitate.

Doctrina Monroe - context și situații până în 1917

Până la 1824, Spania s-a luptat să controleze ultimele colonii din America Latină, dar suflul independenței a fost mai puternic. Nume ca Manuel Belgrano, Miguel Hidalgo. Jose de San Martin sau „El Libertador” Simon Bolivar au avut conștiința mai puternică și statele lor au devenit independente.

Simon Bolivar voia să creeze în Sud, în Anzi,  ceea ce nord-americanii creaseră între Coasta de Est și Munții Allegheny. Federația Anzilor n-a devenit vreodată realitate, pentru că toate coloniile devenite state independente erau diferite etnic, în ciuda limbii spaniole, care era lingia franca. Disputele erau prea mari ca să se găsească puncte comune.

Doctrina Monroe a funcționat în timpul Războiului de Secesiune când nici Marea Britanie și nici Franța care pusese un Habsburg pe tronul Mexicului n-au intervenit în favoarea Sudului, contra Nordului. Din contră, Nordul a fost favorizat tacit.

Războiul  cu Mexicul, care după 1849, a dus la extinderea teritoriului american cu noi state ca New Mexico, Arizona, Texas, conflictul americano-spaniol de la finele secolului al XIX-lea, încheiat cu victoria americanilor, atitudinea față de revoluțiile din Mexic au făcut ca doctrina să funcționeze.

Doctrina Monroe - obștescul sfârșit

La 6 aprilie 1917, SUA declarau război Germaniei și în decembrie 1917, Austro-Ungariei. Pretextul a fost găsirea corespondenței germane secrete care arăta că Berlinul dorea să incite Mexicul contra SUA.

Din 1917, SUA au intervenit în Europa, mai ales în vremea celui de Al Doilea Război Mondial și în vremea Războiului Rece. Chiar și după colapsul sovietic, SUA au intervenit în Europa și în lume.

Doctrina Monroe - revitalizată de Donald Trump?

În 2016, la 193 de ani de la prezentarea Doctrinei, „To make America great again!” sloganul de campanie al lui Trump părea să arate că americanii doreau să se concentreze pe forța internă nu pe prezența externă. Adică, americanii să nu mai sprijine statele lumii în defavoarea propriilor cetățeni. Așa se face că Joe Biden din 2020, a încercat să susțină combaterea doctrinei lui Trump și implicit a predecesoarei sale Doctrina Monroe.

Casa Albă

Casa Albă. Sursa foto: Dreamstime.com

Dar iată că în 2024, Trump ar putea reveni la Casa Albă și ar putea anunța o reorientare politică a americanilor, mergând până la renunțarea la susținerea NATO. Evident, poate fi un avatar al Doctrinei Monroe, dar, în 1823, suntem convinși că nimeni n-ar fi bănuit că în mai puțin de un secol, în 1917, americanii vor deveni o forță cu potențial global.