Procurorul general Bogdan Licu a contrasemnat rechizitoriul procurorilor DIICOT privind Ancheta Caracal și l-a trimis astfel în judecată pe Gheorghe Dincă, acuzat că le-a răpit, sechestrat şi ucis pe Alexandra Măceșanu și Luiza Melencu, trupurile fiind arse într-un butoi metalic din curtea sa. În această perioadă, la Paris, se reia cercetarea într-un caz extrem de asemănător cu al nostru.

”Dosarul Caracal” ar putea părea un caz aproape închis, dar lipsa unor explicații profesioniste din partea anchetatorilor și a comunicării cu familiile victimelor, cu avocații și cu presa au făcut ca asupra acestui dosar să planeze multe suspiciuni de mușamalizare a unui trafic de persoane. Avocații părților au oferit atât de multe informații contradictorii încât doar un infim procent al cetățenilor cred că fetele răpite sunt moarte, că procurorii și criminaliștii au făcut tot posibilul și au aflat adevărul. Părinții Alexandrei și Luizei sunt extrem de vehemenți împotriva anchetatorilor, spunându-ne că din tot ce li s-a arătat din dosar nimic nu i-a convins că Dincă le-a omorât copilele și le-a ars trupurile.

Profilerul poliției ne-a spus că l-a făcut pe Dincă să mărturisească, că l-a ”citit” psihologic. Ne-a atenționat că inculpatul e un om care minte ușor, care ba știe când spune adevărul, ba nu știe, și că la el granița minciunii e lesne de trecut. Mitomanie, viclenie sau insuflarea unui anume joc de către posibili complici? O avea dreptate profilerul Dorel Dumitran când spune că Dincă s-a pus pe răpit fete în scopuri sexuale fiindcă era apăsat de singurătatea la care-l condamnase familia? Ce vom afla oare din dosarul disjuns în care apare cu declarații și probe biologice soția lui Gheorghe Dincă?

Toate acestea au căzut acum în sarcina judecătorilor. Ei vor trebui, printr-o cercetare judecătorească  aplicată și profesionistă să afle care-i adevărul: cel din rechizitoriul procurorilor DIICOT sau cel strigat de părinții fetelor și avocații lor. E posibil ca, în timpul judecății, să apară mărturii noi, cineva să se decidă să vorbească și să indice noi probe. Iar atunci, totul se poate răsturna. Este o speranță care, în alte cazuri (ce-i drept, puține!) s-a transformat în certitudine.

România nu este singura țară în care se comit astfel de atrocități, crime în serie, răpiri, violuri. Ba chiar criminalii seamănă între ei, ca mod de comportament și gândire. Diferența o face doar instrumentarea cazurilor și, poate, tenacitatea organelor judiciare și ale instanței. Din această cauză m-am și oprit la această temă azi, când dosarul a fost trimis către instanță.

Acum, la Paris, se află în dezbaterea publică și încă în curs de instrumentare  cazul unui criminal în serie, cu multe victime la activ, fete și femei de diferite vârste. Din 12 ianuarie, acest caz vechi  de 16 ani a fost relansat.

Seria crimelor, așa cum aveau să demonstreze anchetatorii francezi, a început în anii 80 și a continuat până la prinderea ucigașului Michael Fourniret, în iunie 2003, când încercase să răpească cu mașina o fată de 13 ani. Atunci a fost arestat în casa sa din Belgia, împreună cu soția Monique, cu care se căsătorise când era în pușcărie, condamnat pentru un alt delict. Femeia a fost prima care a oferit informații procurorilor despre faptele soțului. Apoi, Michael a recunoscut că a ucis unsprezece persoane în Franța și Belgia între 1987 și 2001. A fost condamnat la închisoare pe viață, fără posibilitatea de eliberare, iar soția lui, la 28 de ani, pentru complicitate.

Procurorii francezi au arătat că cei doi umblau cu o camionetă și luau vicitmele de pe șosele sau străzi din Belgia și Franța. Bărbatul le ucidea și le îngropa cadavrele în diverse locuri. În timpul anchetei, lui Michael i-au fost prezentate mai multe fotografii cu persoane dispărute de-a lungul timpului. Pe o parte din ele a mărturisit că le-a ucis. Pe altele, nu. Și le-a spus anchetatorilor că va vorbi doar dacă ei îi vor aduce probe că a ucis pe x sau y.

Ca și Dincă al nostru, și el a avut un profiler care l-a analizat pe toate părțile. Și pe el, și pe nevastă-sa, Monique. Acesta a povestit presei că femeia are un IQ ridicat, de 131 (5% din populație), pe când el, de 124. I-a spus-o și criminalului care a avut următoarea reacție: ”Să șii că sunt mai bun decât ea”. Profilerul e de părere că nu a spus-o din răutate, ci din cu totul alte motive, neștiute încă, fiindcă pe cei doi trebuie să-i ”decodeze constant”. S-a descoperit, în scrisorile dintre cei doi, că exista o legătură ciudată, comenzi de la stăpân la sclavă în cea ce priveau răpirile și crimele, mesaje într-un anume fel codate.

La începutul acestui an, Monique a cerut să facă o nouă mărturisire. Ea a indicat încă o fată dispărută ca fiind victima lui Michael și a demontat alibiul soțului ei. Iar procurorii au redeschis dosarul și au reevaluat și căutat probe. Iar presa a redeschis subiectul.

Dincă francez are acum 77 de ani. În 2003, când a fost arestat, era cam de vârsta lui Dincă din Caracal. Îl va ”da legat” pe al nostru nevasta, cea care se pare că era acasă atunci când Luiza era sechestrată în buncăr? Depinde și de cât de dispuși sunt procurorii români să sape mai departe în acest caz și să facă lumină. Dar și de noul șef al DIICOT, care o fi el...