Există o expresie în popor - „Meseria, brățară de aur”. Sensul este extrem de pozitiv și se referă la oamenii valoroși, care reușesc să se facă remarcați în meseria lor la modul superlativ. La acest lucru m-am gândit în primul moment când am auzit știrea despre ditamai comisarul-șef de la Brigada de Combatere a Crimei Organizate din Timișoara, prins la furat o brățară, pe Aeroportul Otopeni.

Polițistul ăsta, Lucian Valentin Molin, care se presupune că prindea cei mai versați infractori fiindcă făcea parte dintr-un departament de elită al Ministerului de Interne, tocmai trecuse examenul pentru un post la DIICOT București, un alt serviciu de top unde gândim că sunt angajați numai polițiști și procurori ale căror pricipii de viață sunt profesionalismul și cinstea. Adică lor li s-ar potrivi sintagma „Meseria, brățară de aur”. Probabil că așa și sunt, dar apare câte unul care reușește să zguduie încrederea opiniei publice prin fapte care-i includ în tagma infractorilor, nicidecum în cea de oameni ai legii. Să ne amintim de polițiști care lucrau mână în mână cu traficanții de droguri sau de țigări, de un altul care furniza informații din anchete unor șefi de clanuri, dar și de teribilii procurori DNA, Mircea Negulescu zis Portocală, de Bucurică sau Emilian Eva...

Cred că aceste personaje, dincolo de faptul că li se urcă la cap că sunt de neatins, în resorturile interioare gândesc că marele lor succes înseamnă să nu se oprească niciodată din a-și „îmbunătăți” stilul de acțiune și trec ușor granița dintre lege și fărădelege. Psihologii ar trebui să ne dea niște explicații concrete despre dedublarea aceasta, căci cazurile se înmulțesc iar instituțiile se prăbușesc.

Revenind la cazul comisarului-șef Molin, sunt câteva elemente care merită subliniate. Ele dau parcă și savoare șocantei acțiuni de șterpelire a brățării pe care polițistul de la BCCO o credea de aur. El, când întocmea procese-verbale la percheziții, consemna pe hârtie că e vorba de „bijuterie din metal galben, posibil aur”. Pe aeroport, însă, probabil că a fost sigur că înhață din tăvița de pe bandă o brățară de aur, altfel ar fi atras atenția agenților care efectuau controlul antitero că o femeie și-a uitat bijuteria acolo.

Astăzi, după rușinea pățită cu angajații de la SRI, care l-au reperat pe camerele de luat vederi că lua brățara, și cu polițiștii de la Serviciul Regional de Transporturi (SRPT) Bucureşti, care l-au săltat din autobuzul care-l ducea pe pistă către avionul spre Timișoara, comisarul are o dilemă: Bijuteria pentru care și-a pierdut funcția de la DIICOT și pentru care și-a riscat libertatea era sau nu din aur?

De ce și-ar pune o asemenea întrebare, ați putea zice. Ei bine, pentru că brățara aceea ar fi putut fi în acea tăviță doar din două motive:

1. Nu era din aur, fiindcă aurul nu piuie la controlul făcut cu aparatul celor de la antitero, iar cei care se îmbarcă în avion nu își scot aceste bijuterii. Dacă e vorba de un gablonț, atunci bijuteria merge în tăvița controlorilor.

2. Femeia care și-a scos brățara de aur și a pus-o în tăviță e posibil să fi făcut gestul din neștiința regulilor de pe aeroport.

Așadar, e de înțeles dilema polițistului prins cu brățara femeii în buzunar fiindcă vrea să știe pentru ce a riscat și a pierdut tot. O să afle, cu siguranță, răspunsul corect în timpul anchetei ce deja a fost declanșată. Noi am vrea să aflăm altceva legat de afirmația cu care a găsit de cuviință Lucian Valentin Molin să se apere.

El spune că a luat brățara din tăviță cu gândul să ajungă la Timișoara și să o predea autorităților. Mai stupidă apărare nici că se putea, dacă ne gândim că ea e rodul gândirii unui comisar-șef de 51 de ani din Brigada de elită a MAI: Am luat-o, dar voiam să o dau înapoi!

Orice anchetator va pune întrebările: „De ce în momentul în care a fost invitat de polițiștii de la Transporturi să coboare din autobuz și să-i urmeze nu a spus că a găsit o brățară de aur pe care intenționa să o predea la Timișoara? Cui să o predea? De ce nu a suflat vreo vorbă despre bijuterie decât după ce, la controlul corporal fă- cut în aeroport, i s-a găsit în buzunar brățara?”.

Dubios e și modul în care au acționat șefii comisarului acuzat de furt. Colegii mei de la Evenimentul zilei au aflat sâmbătă, că informarea venită de la București despre fapta polițistului de la BCCO Timiș a căpătat calitatea de document clasificat ca să nu ajungă povestea în presă. Desigur, pentru acest polițist se poate aplica prezumția de nevinovăție, așa cum s-a procedat și în cazul polițistului pedofil de la Brigada Rutieră din București sau al procurorilor „de elită” de la Ploiești. Doar în cazul cetățenilor obișnuiți sau al politicienilor prinși în lupta pentru putere ne-am obișnuit ca acest principiu să nu conteze.

IGP spune că n-are ce comentariu să facă cu privire la caz deoarece împotriva polițistului lor nu s-a început încă urmărirea penală de către procurorul de la București. Doar ziariștii de la Voceatimisiului.ro susțin că polițistul Molin a mai avut probleme cu legea. El a fost cercetat anul trecut într-un dosar de operaţiuni financiare în mod fraudulos. Dosarul a fost instrumentat de Parchetul Judecătoriei Timişoara, iar procurorul de caz a dispus renunţarea la urmărire penală. La începutul acestui an, în 5 ianuarie, Judecătoria Timişoara a confirmat soluţia de renunţare la urmărirea penală dispusă de procurori, iar comisarul șef Molin a devenit curat, tocmai bun de promovat la DIICOT București.