„Maimuțarul” - hoț de buzunare în jargonul borfașilor anilor ’40-’50 - Blagoie Ieftici, sârb la origine, se arată mirat, la o șuetă între infractori, cum a ajuns cel poreclit Ciubotărașu general al armatei române în statul comunist.

Am citit recent volumul Drumul Damascului. Spovedania unui fost torționar, reeditat pentru a treia oară acum, de data aceasta la Editura Corint, volum semnat de scriitoarea Doina Jela.

Nu (re)deschid aici și acum cazul lui Franț Țandără, bărbatul care și-a ucis tatăl cu toporul și care ulterior a fost omul-unealtă prin intermediul căruia comuniștii au asasinat o parte din floarea intelectualității României. Țandără ar fi torturat și ucis, potrivit propriilor declarații, mai bine de 100 de oameni, toți țărăniști.

Țărăniștii, bătuți cu creionul peste testicule

Pe unii îi bătea cu un creion peste testicule până ce acestea se umflau cât un dovleac. Mureau în chinuri groaznice, după două, trei zile de agonie. Pe alții, mai târziu, pentru a nu mai lăsa urme, îi ciomăgea doar după ce le așeza pe spinare niște ciorapi de damă plini cu nisip. Plămânii se dezlipeau din cauza loviturilor bestiale, iar victimele scuipau sânge până se stingeau din viață.

Fost torționar, Franț Țandără, devorat de remușcări sau poate doar speriat de răsturnarea regimului Ceaușescu, a vrut, după 1989, să se predea, să fie judecat și pedepsit. Pare utopic, dar nici dracu’ nu l-a luat în seamă. Explicația a fost intuită tot de fostul criminal: „Mi-am dat seama, în 1990, că tot comuniștii veniseră la putere. Cine era să mă judece?”.

După comuniști, tot comuniștii

Dar, repet, nu despre atrocitățile regimului comunist vreau să povestesc astăzi. Am s-o fac pe larg în cadrul unui interviu filmat pe care-l veți putea vedea în curând pe evz.ro, la categoria Evz TV.

Trebuia însă să schițez cadrul istorioarei care dă titlul editorialului.

Franț Țandără se confesează așadar, în 1999, Doinei Jela, căreia, vorbindu-i despre începuturile comunismului în România, strecoară câteva fraze nimicitoare și despre Nicolae Ceaușescu, cel care avea să dirijeze destinul României vreme de 22 de ani.

Ciubotărașu de la Piatra Olt

„Să vă spun cum am auzit prima oară de Ceaușescu. Am fost la închisoare cu unul, Blagoie Ieftici, din Timișoara, un sârb nenorocit, maimuțar el, adică hoț de buzunare sau de valize, de prin trenuri, condamnat a nu știu câta oară pentru furt de geamantane”, își începe dezvăluirea Franț Țandără.

Explică răbdător, avizat probabil de arcul sprâncenelor ridicate al interlocutoarei: „Așa se spune în jargonul borfașilor la ăștia, maimuțari. L-am auzit zicând: «Mă duc, când ies, la Ceaușescu, că am auzit că e general». Asta ce înseamnă? Și că-l cunoștea, de unde-l cunoșteau hoții de buzunare? Și că ajunsese general! Prima oară am auzit de el prin ’50, de la Blagoie Ieftici. Eu cât fusesem liber, nu-l văzusem, deși era la UTC și avusesem o invitație să merg la Craiova, unde se ținea un congres al tineretului, pe care-l prezida Ceaușescu”.

„Ăștia au fost oamenii partidului”

Vă întrebați, probabil, de când și de unde îl știa maimuțarul sârb pe Ceaușescu. Franț Țandără revine: „Blagoie Ieftici zice într-o discuție cu altul: «Păi, nu-ți aduci aminte, bă, la Piatra Olt, acolo unde se dădeau lovituri, la Teiuș, la Piatra Olt, unde erau noduri de cale ferată, la toate nodurile, mă - zice -, ăla de-i ziceam noi Ciubotărașu sau nu mai știu cum, o poreclă legată de cizmărie». «Cum, mă - s-a mirat ăla -, general?». «Da, mă, general, dacă-ți spun?!»”.

Se cunoștea Ceaușescu Nicolae, poreclit de hoți Ciubotărașu, cu maimuțarul Blagoie Ieftici?

Franț Țandără nu lasă loc de interpretări: „Da, era infractor. Nici nu-și mai are rostul acum, dar era un nenorocit. Ăștia au fost oamenii partidului. La început spun, la început”.