Alegerile se apropie și în Germania, iar partidul Angelei Merkel nu stă prea bine. E vizibil cu ochiul liber că trebuie găsită o soluție pentru problema imigrației, astfel încât Uniunea Creștin Democrată (CDU) să mai tragă nădejde că va reuși să inventeze o altă majoritate parlamentară. Marea întrebare este cum va reuși Angela Merkel să împace umanismul pe care îl profesează de atâta amar de vreme cu necesitatea de a reduce rapid fluxul de imigranți asupra Germaniei?

Informatul ziar Der Spiegel, ale cărui surse la vârful politicii german sunt bine cunoscute, anticipează următoarea mișcare a cancelarului german. Ați ghicit, este vorba de un nou plan Unional, nu pentru CDU, ci pentru întreaga UE, căreia Merkel se consideră responsabilă să-i poarte de grijă.

Proiectul nu este foarte diferit de cel propus fără succes de ministrul de interne Horst Seehofer în toamna anului trecut. Principala noutate se referă  la  „verificarea rapidă” a imigranților care se îndreaptă spre frontierele externe ale UE. Cu alte cuvinte, cererile de azil ar urma să fie colectate în centre speciale situate în afara Comunității și examinate înainte ca migranții să intre într-una dintre țările europene.

Dacă, după acest prim control extern, cererea de azil va fi refuzată, persoana în cauză ar urma să fie repatriată în țara de origine. În cazul în care repatrierea ar presupune riscuri pentru siguranța imigrantului,  acesta ar primi dreptul intra pe teritoriul UE.

De la bun început, planul pare să ignore faptul că imigranții vor contesta orice decizii care nu le vor fi favorabile și că o întreagă armată de ONG-iști, avocați și ziariști le va veni în ajutor.

Să revenim, însă, la planurile prin care Germania vrea să țină sub control criza pe care o simt deja țările din prima linie a imigrației, Grecia și Italia, în primul rând. Dacă li se permite accesul în UE, imigranții ar trebui repartizați între țările europene. Cum s-a dovedit că imigranții reprezintă o cheltuială serioasă, în acest proces  se va ține cont atât de mărimea populației din țara respectivă, cât și de puterea economică. Der Spiegel spune, însă, că și imigranții vor putea exprima preferințe, de exemplu, în cazul în care au rude  într-o țară a UE. Î

n sfârșit, țara europeană în care persoana a fost repartizată va fi responsabilă pentru examinarea cererii de azil a imigrantului.

Planul lui Merkel lasă, cu siguranță, multe probleme nerezolvate. Potrivit lui Mauro Indelicato de la ilgiornale.it, nu se știe unde ar putea fi înființate centrele externe de analiză rapidă a situației imigranților. În Turcia e posibil, dar în Libia, țară afectată de un crâncen război civil, nici nu se pune problema. În al doilea rând, nu se știe cine ar trebui să efectueze aceste verificări: o agenție europeană sau o instituție a ONU? Experiența ne învață, oricum, că primele verificări s-ar putea să nu fie atât de „rapide” pe cât estimează inițiatorii proiectului.

Mare problemă este, însă, alta. Despre mecanismul de redistribuire s-a mai vorbit și la summitul de la Malta din 23 septembrie trecut. La reuniunea miniștrilor de interne ai UE, de pe 8 octombrie, însă, numai câteva state și-au exprimat disponibilitatea de a se alătura unui mecanism automat de relocare a migranților.

Elev ascultător și sârguincios al UE, România va lua parte cu siguramță la orice mecanism avizat de Bruxrlles. Cu alte cuvinte, vom simți din plin efectele imigrației. Și nu vă faceți iluzii că imigranții care ne vor fi repartizați își vor continua drumul spre bogatele țări din Occident. Germania va lua toate măsurile necesare pentru a împiedica acest lucru. S-a lămurit ce valoare au refugiații pentru economia germană, iar acum s-a reorientat spre muncitorii calificați din țările sărace ale Uniunii Europene.