Una dintre cele mai importante știri ale acestei săptămâni a fost aceea că pe numele lui Mugur Isărescu s-a făcut la Curtea de Apel București o sesizare de către CNSAS, pentru a se constata calitatea guvernatorului BNR de colaborator cu fosta Securitate, ca poliție politică.

Știrea nu este importantă numai moral sau istoric, ci și financiar și politic.

În ceea ce privește efectele sale imediate, dezvăluirea nu pare să poată produce un cutremur. Procesul este de durată, are două etape și un final incert, iar o eventuală sesizare penală pentru fals în declarații va fi luată în discuție doar când procesul se va fi încheiat. Plus că e pandemie, criză economică și, mai ales, e vară.

În cazul lui Traian Băsescu, procedura până la apariția motivării la prima etapă de proces a durat câteva luni. Mai adăugăm încă pe atât pentru apel și avem o estimare a timpului pe care îl avem de așteptat până apare o decizie și în cazul Isărescu.

Actualul Consiliu de Administrație al BNR își încheie mandatul în octombrie 2024 și atunci guvernatorul va avea 74 de ani. Nu va mai fi nicio miză în lupta pentru a îl înlocui, ci doar între pretendenții la fotoliul pe care îl păstrează de peste 30 de ani.

Și atunci, veți spune, de ce e importantă știrea?

Pentru că permite o presiune publică asupra lui Mugur Isărescu, lucru cu adevărat în premieră pentru România post-revoluționară. Presiuni evident că au existat asupra sa, poate că la unele a cedat, doar el știe, dar colaborarea cu Securitatea este muniție de atac direct.

La ce ar putea spera cei care ar exercita o asemenea presiune, publică? Ținta nu poate fi decât una singură: demisia din poziția de guvernator și din cea de membru al Consiliului, alegând pensia în locul unui scandal continuu.

Procesul, dacă sentințele ar fi împotriva guvernatorului, nu impune demiterea din funcție. Dosarul de fals în declarații se va încheia când ”suspectul” ar avea spre 90 de ani. Așa că singurul ”premiu” ar fi forțarea unei demisii de onoare. Pentru această hârtie se dă acum bătălia.

Dacă ar vrea să se joace cu nervii adversarilor, Isărescu ar putea demisiona doar din poziția de guvernator/președinte al CA și ar sili Parlamentul să aleagă un succesor dintre ceilalți membri: prim-viceguvernatorul Florin Georgescu, viceguvernatorii Eugen Nicolăescu și Leonard Badea sau membrii Virgiliu Stoenescu, Gheorghe Gherghina, Cristian Popa, Balint Csabo și Dan Radu Rușanu.

Ipoteza e discutabilă, așa că, dacă va demisiona vreodată din cauza presiunii publice privind dosarul de colaborare, el va elibera și un loc și în CA, deschizând Parlamentului calea de a desemna un nou membru care ar putea fi și viitorul președinte al Consiliului, adică guvernator.

”Parlamentul” este cuvântul cheie pentru a înțelege ce se întâmplă acum. De altfel, Legislativul a fost elementul principal și în timpul precedentului scandal legat de Mugur Isărescu, în cursul anului trecut.

În ianuarie 2019, când au fost ultimele dispute legate de longevivul guvernator, părea că alianța condusă la acea vreme de Liviu Dragnea e hotărâtă să îi încheie cariera în fruntea BNR, începută în 1990.

Apoi, surprinzător, alianța a cedat și, în iulie, a votat CA și apoi, în octombrie, structura de conducere și-a intrat în atribuții. Totul a fost acompaniat de o cvasi-unanimitate. Evident, între ianuarie și iulie apăruse o schimbare, Dragnea nu mai conducea alianța, fiind arestat.

Situația era următoarea, la acea dată: PSD și ALDE, loviți de arestare și de scorul la europarlamentare nu mai aveau vlagă pentru un război pentru BNR, iar PNL nu avea forța parlamentară pentru a își impune un favorit. Dacă or fi avut vreunul.

Înainte de a încheia, trebuie spus că un astfel de scandal are două momente de impact emoțional: cel al declanșării, al confirmării oficiale printr-o sesizare, și cel al sentinței.

Apariția anunțului CNSAS acum, când structura parlamentară din 2019 nu e schimbată, nu pare a detona destulă forță pentru a răsturna un om ca Mugur Isărescu. Asta, evident, dacă în bătălie nu intră un personaj destul de puternic pentru a răsturna balanța. Dar singurele personaje cu o astfel de forță nu au în Parlament puterea de a numi un succesor pe placul lor, așa că nu văd de ce ar face-o acum. Nu cred că guvernatorul ar demisiona dacă i-o cere PSD și nici nu cred că forurile externe unde e Isărescu membru i-ar cere să facă un pas înapoi pentru că a avut legături cu serviciile secrete.

Așa că vom aștepta toți sentința, care va veni în vremea unui Parlament despre care sondajele spun că va arăta altfel.