„E greu la deal cu boii slabi” zice bunul român. Parafrazând, voi zice că e greu urcușul cu caii nărăvași. Cam în această situație se află azi România. Să revedem puțin greșelile de fond de ultimă instanță și să-i rapotăm pe „actori” la rezultatul produs.

Pornim de la „Anghel Saligny” (recte PNDL 3 cum îl numesc unii) și respectiv de la statutul Ministerului Public ca structură componentă a Autorității Judecătorești. Pare că de aici a izbucnit scânteia.

Dacă USR a vrut transparență și supraveghere asupra modului de afectare a sumei de 50 miliarde lei, era indicat să rezolve problema în coaliție. Guvernul era al coaliției, nu trebuia să decidă asupra controversei de capul exclusiv al primului ministru.. Ca atare ministrul Stelian nu trebuia demis cu ușurința impardonabilă cu care a făcut-o primul ministru și președintele.

Apoi, dacă se dorește, în fapt nu numai retoric, o justiție independentă, locul Ministerului Public, respectiv al procuraturii, trebuie lăsat acolo unde îl prevede constituția, adică o structură componentă a Autorității Judecătorești.

În acest sens, textul art.134 din constituție trebuie respectat în termenii și substanța sa adică, procurorii de orice nivel, inclusiv cei în funcții de conducere, cu excepția procurorilor stagiari, să fie numiți la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii. Dacă, astfel cum s-a spus pe „surse”și acest capăt de „gândire” a stat la motivația demiterii ministrului Stelian, atunci situația este extrem de gravă. Însemnează că batem toba în sat doar să latre câinii, nu vrem o justiție scoasă de sub influența politicului.

În al treilea rând, dacă pe bună dreptate s-a apreciat că economia este axa cardinală a dezvoltării, fără de care nici sănătate, nici învățământ, nici problemele sociale nu-și găsesc optima rezolvare, atunci acestui scop trebuie acordată importanța și concesiile cuvenite la nivelul înțelepciunii, atât din partea statului cât și din aceea a societății. Nu putem trăi la infinit acoperind sărăcia cu mâna întinsă la alții. Împrumuturile impietează asupra libertății și suveranității.

Toate aceste probleme cum și altele ca pandemia sau criza energetică reclamă pricepere, responsabilitate și bună credință; reclamă detașarea totală de interesele de partid sau de putere și concentrarea pe interesele României. Ori ce am văzut în vara și toamna  aceasta este mult prea departe de așa ceva. O primă chestiune de fond : concurența între PNL și USR pe electoratul de dreapta este o sursă permanentă de luptă și discordie chiar dacă nedeclarată, dar reală. Nici unii nici ceilalți nu se ridică la înălțimea depășirii intereselor, a orgoliilor, a vanităților.

UDMR își urmează cu tact și calm propriile interese profitând de vacarmul stârnit de parteneri în coaliție. Dacă, spre exemplu, s-ar pune cu seriozitate problema alegerii primarilor în două tururi, sigur n-ar accepta-o. În prea multe localități au o majoritate simplă dar, cum românii se mănâncă între ei în loc să-și dea mâna, obțin o sumedenie de primari, tocmai buni pentru a promova politica Budapestei.

Coaliția a fost greu încercată și de către liberalii înșiși, cu concursul binevoitor al președintelui Iohannis. Unde le-a fost capul să se lanseze într-o veritabilă și zgomotoasă campanie electorală, cu întreg tacâmul pe care o astfel de încăerare politică îl presupune? Nu era limpede că o atare abordare conduce la ruptură? Și unde era oportunitatea ca pe tensiunea paroxistică de ultim moment, președintele să intervină fățiș în sprijinul uneia dintre tabere. Iată-i, drept rezultat, rupți în două. E bine?

Momentul este crucial. Înțelepciunea politică ar cere să fim în primul rând uniți ca ROMÂNI iar nu dezbinați ca POLITICIENI. Imperativul momentului cere coalizarea forțelor României pentru a face față situației. Partidele trebuie să dea seamă de maturitate și responsabilitate. Văd posibilă și în același timp necesară o asociere la guvernare a PNL, PSD și USR. Lăsați trecutul la o parte, angajați-vă în prezent și priviți spre viitor. Puteți rămâne în competiție politică dar nu în detrimentul României.

Dacă PSD care nu poartă sarcina deosebit de grea a guvernării, nu va vrea să se angajeze, socotindu-se pe cai mari în opoziție, rămâne alternativa revigorării coaliției PNL,USR,UDMR dar fără vanități, fără orgolii, fără fudulii prostești. USR n-a votat moțiunea PSD de bună voie. Nu vii cu reproșuri pe această temă după ce ți-ai bătut joc de ei ca parteneri. Și fără Cîțu, fără Orban, fără Cioloș. Prea s-au înfierbântat pentru a mai putea fi cumpăniți și echilibrați. Economia României nu stă exclusiv în Cîțu. Se pot găsi oameni așezați, modești și eficienți, de ex.de tipul Bolojan.

Nu în ultimul rând, țara are nevoie și de sprijinul populației. De când cu democrația greșit înțeleasă, fiecare român se socoate mare politician. În loc să pătrundă la rădăcină și în esență fenomenele și greutățile, se lasă pradă influenței nefaste a unor mijloace de informare în masă care, pe fond puternic manipulatoriu, caută să-și atingă ratingurile.

Totul spre marea satisfacție a dușmanilor noștri. O imensă masă de oameni au ieșit în stradă la chemarea iresponsabilă a unui partid pentru a cere ce? Nici mai mult nici mai puțin decât, în plină explozie a pandemiei, să se  renunțe la restricții, să se renunțe la vaccinare. Pur și simplu de râsul lumii, când, se face dovadă, că măsuri de protecție și vaccinare au dat bune rezultate la alte popoare. La noi nu se poate. De ce? Pentru că noi vrem deplină libertate, un adevărat libetinaj, agățat de gâtul drepturilor omului, în detrimentul drepturilor societății. Decât izolare și pază, mai bine restaurante și cafenele, chefuri și scandaluri în locuri publice.

Țara se află într-un moment de grea cumpănă. Nu poate recurge la adevărat sprijin și ajutor decât de la fiii ei. Fiți la înălțimea situației, înțelegeți-o, pentru binele nostru al tuturora și a generațiilor ce ne vor urma.