În contextul studiului umanismului și al atenției acordate evoluției generale a lumii în care trăim, am ajuns la concluzia că o societate prosperă și echilibrată se construiește pe trei elemente esențiale:
1. Creativitatea, alimentată de curiozitate și garantată de libertate.
2. Compasiune și interes constructiv pentru binele celuilalt, determinante pentru coeziunea socială, pentru încrederea în instituții și în statul de drept – o societate justă, cu adevărat evoluată, nu își ignoră categoriile vulnerabile.
3. Căutarea unui sens spiritual înalt, care să încurajeze o conduită morală și să motiveze comportamente sociale constructive.
De-a lungul unei vieți în care am cunoscut înălțimi și abisuri, am învățat că preocupările analitice, principiile și concluziile teoretice vor rămâne întotdeauna sterile, nocive chiar, dacă nu sunt urmate de acțiuni concrete și de exemplu personal.
În consecință, cu foarte puțin timp înainte de împlini 74 de ani, hotărât să asum nemijlocit, în propria viață, cele 3 valori fundamentale (Creativitate, Compasiune, Spiritualitate) și am decis să urmez cursurile Facultății de Teologie, specializarea Asistență Socială.
Înțelegând că ignoranța, ostilitatea sau blocajul în etichete și prejudecăți vor determina inclusiv comentarii tendențioase, am dorit, totuși, să anunț public această decizie personală din două motive, care, sper, pot avea o rezonanță socială pozitivă:
1. Convingerile personale nu se ascund! Presiunea unor cutume și inerții sociale nu trebuie să îngrădească nimanui curiozitatea și creativitatea.
2. Indiferent de vârstă, fiecare persoană are dreptul să-și continue educația, să-și dezvolte competențele, să contribuie, prin propria evoluție, la progresul societăți din care face parte.
Evident, după ce am parcurs, în urmă cu foarte mulți ani, întreg traseul universitar, de la student, la profesor în cadrul Academiei de Studii Economice, puteam să optez acum pentru o formulă de studii postuniversitare.
Dar pentru că nu diplomele, ci informația mă interesează, am hotărât să nu pierd nimic din ce aș putea învăța și să încep de la zero. Nu e prima data.
N.B. O veste bună și pentru “prietenii” deranjați de-a lungul timpului de formula “dom` profesor”, cu care mai sunt apelat: pot să se consoleze acum și cu un “băi, studentule!”, strecurat printre invectivele în care își trădează frustrarea sau lipsa de educație.
