De ce nu înțeleg corupții ce li se întâmplă de fapt

De ce nu înțeleg corupții ce li se întâmplă de fapt

România a intensificat ritmul luptei anticorupție, iar DNA nu poate fi acuzată că face exces de zel.

 Constatarea aparține lui Dean Thompson, însărcinatul cu afaceri al SUA la București, și a fost exprimată într-un interviu acordat ”României libere”. Cu toate acestea, suspecții de corupție din România nu par să realizeze ce li se întâmplă. NImeni nu ia în considerare faptul că DNA nu are agendă politică. Oricât de multe argumente li s-ar oferi. Uitați-vă la fețele lor când sunt săltați de procurori. Un amestec de teamă și revoltă. Teamă pentru că și-ar putea petrece seara la ”Tubulatură”, nu în vilele lor confortabile. Revoltă, pentru că se cred victime ale unor răzbunări politice. Cineva vrea să scape de ei, vrea să se răzbune politic.   Așa s-a gândit, probabil, ieri și Horia Georgescu când a fost adus cu mandat la DNA. S-o fi gândit că este răzbunarea președintelui Klaus Iohannis, pentru că a vrut să-l scoată incompatibil în campania electorală și să-i blocheze, astfel, drumul către Cotroceni. Sau că e mâna lui Eduard Hellvig, ajuns între timp director SRI și stăpân al interceptărilor, pe care ANI l-a declarat incompatibil, dar care a câștigat în Justiție. Sau că este nota de plată, pentru că nu i-a făcut greutăți la prezidențiale lui Victor Ponta, pe care nu l-a anchetat, deși există diferențe sesizabile între declarația sa de avere și cea a soției sale, Daciana.    Nici un arestabil nu se gândește că singurul motiv pentru care este vizitat de procurori sunt propriile fapte. Propriile acte de corupție. ”Toată lumea fură. Doar n-o să ne ia pe toți. Unii vor supraviețui”. Așa gândesc toți. Sunt convinși că, dacă fac jocul politic corect, dacă pun umărul la consolidarea puterii actualului președinte, dacă ajută Sistemul să se alinieze în spatele acestuia, nu au cum să aibă probleme cu DNA. Sunt incapabili să înțeleagă că nu asta e realitatea.  Ar fi aflat că același lucru l-a crezut și Marian Vanghelie. S-a amăgit cu faptul că, dacă-l ajută pe Klaus Iohannis să dărâme Guvernul lui Victor Ponta, va scăpa cu fața curată. Dovadă stau stenogramele în care Vanghelie se lăuda că-l trimite pe Rareș Bogdan cu misiune la președinte. Să fim serioși! Uitați-vă un pic la președintele nostru! Aveți impresia că-i stă capul la astfel de combinații politico- juridice. Uitați-vă la cum a tratat cazul Vâlcov. Dacă ar fi vrut să-l execute pe mâna Justiției l-ar fi suspendat imediat. Are această pârghie constituțională. N-ar fi așteptat să anunțe Ponta că ministrul de Finanțe și-a pus demisia pe masă, dar că va pleca după promovarea noului Cod fiscal.    Indiferent de ce ar spune părerologii, vorba lui Traian Băsescu, este extrem de greu să demonstrezi că arestarea preventivă a lui Horia Georgescu are substrat politic. Oricât de multe bombeuri ar fi călcat în trecut, oricâte polițe ar fi avut politicienii, în special liberalii, să-i plătească, ar fi fost stupid din punct de vedere politic să ordoni săltarea șefului Agenției Naționale de Integritate. Dintr-un motiv simplu: acest eveniment afectează major imaginea României. Nu trebuie uitat că Horia Georgescu conduce- sper, nu pentru multă vreme- o instituție lăudată în rapoartele pe Justiție ale Comisiei Europene. Arestarea sa nu este deloc confortabilă pentru oficialii europeni, care au redactat rapoartele MCV. În plus, știrea va ajunge în majoritatea ziarelor europene. Să nu mai vorbim de faptul că președintele Klaus Iohannis nu mai vrea MCV. De ce ar vrea să dinamiteze ANI și să ofere Bruxelles-ului un argument să mențină acest mecanism de control? Nu e ilogic?     Politicienii rămași încă în libertate vor rămâne insensibili la astfel de argumente. Vor crede pe mai departe că Horia Georgescu a fost săltat la ordin politic. Argumentul lor suprem va fi acela că DNA nu se atinge de liberali. Vor încerca să se adăpostească sub umbrela PNL. Până le va veni rândul și lor. Și atunci vor avea o explicație pentru ce li se întâmplă. Se vor gândi că cineva vrea să se răzbune pe ei. Până la un moment dat când nu va mai rămâne nici un corupt în libertate. Sau, mă rog, foarte puțini.