Cerere respinsă de președinte la momentul respectiv, întrucât „așa-zisul raport” nu l-a convins. Așa s-a ajuns la arbitrajul Curții Constituționale, care a decis săptămâna trecută că șeful statului trebuie să dea totuși curs solicitării ministrului Toader.

Aşadar, rezolvarea „cazului Kovesi”a generat unul dintre cele mai mari scandaluri post-decembriste, în care tradiționalele tabere politice interne se amenință reciproc, dar îl somează deopotrivă pe președintele Iohannis unii să respecte Constituția, ceilalți s-o ignore pur și simplu! Rămâne de văzut cărei tabere îi va da până la urmă satisfacție locatarul de la Cotroceni, dar cred că ni se vor lungi urechile în așteptarea acestei hotărâri, având în vedere că judecătorii Curții Constituționale tocmai au anunțat că va mai dura ceva până vor elabora Motivarea poziției lor, după care va urma și analizarea explicațiilor respective de către juriștii prezidențiali și abia după aceea se va pronunța și şeful statului.

În tot acest timp însă, Europa privește consternată spre așa-zisul nostru stat de drept, zguduit din temelii și de imensul scandal al protocoalelor secrete, totul petrecându-se – să nu uităm! – cu doar câteva luni înainte ca România să preia președinția Consiliului European, chiar prin Klaus Iohannis!

Totul putea fi evitat dacă șefa DNA, Laura Codruța Kovesi, și-ar fi înaintat demisia de onoare, dacă nu chiar în momentul în care ministrul Tudorel Toader îi ceruse demiterea, măcar săptămâna trecută, când fusese comunicată decizia Curții Constituționale. Dar, după cum vă amintiți, la nici o oră de la oficializarea poziției Curții, doamna Kovesi a convocat o reuniune de urgență a conducerii DNA, anunţând sec: „Nu demisionez!” Sigur, nu era nici pe departe prima dată când fă- cea un asemenea anunț, dar devenise clar că scandalul ajunsese la punctul terminus, corelat fiind, în mod inevitabil, cu dezvăluirea protocoalelor și cu valul copleșitor al achitărilor dictate în instanțele de judecată…

Vă invit să ne întoarcem acum cu un an în urmă, rememorând episodul în care cealaltă verigă-cheie a binomului SRI – DNA, generalul Florian Coldea, deși declarat nevinovat de Comisia de anchetă a SRI, a înaintat directorului instituției, Eduard Hellvig, cererea de demisie și de trecere în rezervă, aprobate ca atare prin Decretul semnat prompt de președintele Klaus Iohannis. O situație izbitor de asemănătoare cu cea traversată acum de doamna Kovesi, care a trecut, la rândul său, prin controale ale Inspecției Judiciare, respingând însă evidențele și cramponându-se în continuare de scaun.

Explicația nu poate fi decât una: forțarea mâinii președintelui Iohannis, de a o menține în funcţie prin orice mijloace! Nu merg mai departe, dând curs speculațiilor care circulă deja, că la mijloc ar putea fi chiar amenințarea cu un șantaj, dar nu încape îndoială că precipitarea cu care Laura Codruța Kovesi a anunțat săptămâna trecută că nu demisionează era destinată nu procurorilor din subordinea ei, nici Curții Constituționale, ci direct și exclusiv președintelui Klaus Iohannis, în brațele căruia șefa DNA a aruncat, de fapt, pisica moartă!

„Ca să încercăm să pronosticăm ce va face șeful statului în situația dată, ar trebui să ne reamintim cum a gestionat plecarea generalului Florian Coldea și cred că vom avea răspunsul, convinși fiind că nu poate acţiona altfel în cazul celeilalte părţi a binomului!

Deci, nu mă îndoiesc că președintele va respecta decizia Curții Constituționale, drept care doamna Kovesi va pleca de la DNA dar, fiind scoasă cumva basma curată, va fi pusă la adăpost într-o poziție superioară. Eu avansasem luni seară ideea de posibil… consilier la Cotroceni, dar mi se pare și mai plauzibil scenariul avansat de Dan Andronic, care o vede chiar judecător la Curtea Constituțională, colegă de imunitate în următorii 9 ani cu cei care i-au venit de hac, dar și cu Livia Stanciu, vechea ei prietenă, ca și cu Daniel Morar, dușmanul ei de moarte!

Dacă mai observăm însă că americanii ne-au transmis că nu se bagă, sfătuindu-ne să ne rezolvăm singuri această „problemă internă“, că ambasadorul SUA tace mâlc, ca și vocalele ambasadoare ale Franței și Olandei, mai că aș paria că sfârșitul binomului seamănă a operație gândită și binecuvântată de niște meseriași adevărați. Cu acordul discret al proaspăt laureatului Fundației Hanns Seidel, preşedintele Klaus Werner Iohannis, „pentru promovarea, în mod constructiv şi vizionar, de-a lungul întregii sale cariere politice, a valorilor democratice, a unei societăţi unite şi a încrederii în proiectul european!“