Social
De ce locuitorii de la ultimul etaj ajung să plătească dublu la căldură față de cei de la parter
Apartament. Sursa foto: Pixabay
Din cuprinsul articolului
Apartamentele de la ultimul etaj pierd mai multă energie, se încălzesc mai greu și generează facturi mult mai mari decât locuințele de la parter. O analiză completă despre inechitățile sistemice din blocurile vechi și costurile ascunse ale confortului termic.
O diferență veche, dar vizibilă abia pe facturi
În blocurile vechi, construite în perioada comunistă, repartizarea costurilor pentru încălzire continuă să fie una dintre cele mai discutate și, uneori, contestate probleme ale asociațiilor de proprietari. Diferențele dintre etaje sunt semnificative, dar devin cu adevărat evidente în sezonul rece, când consumul de energie crește. Locatarii de la ultimul etaj sunt cei mai afectați. Ei plătesc adesea dublu sau chiar mai mult decât vecinii lor de la parter pentru același confort termic.
Cauzele sunt multiple și țin de modul în care au fost proiectate blocurile, de pierderile de energie pe verticală și de absența lucrărilor de modernizare care ar fi trebuit să reducă diferențele. Dacă la nivelul străzii problema pare doar o particularitate a vieții la bloc, pe facturi, diferența devine un dezechilibru financiar greu de ignorat.
De ce ultimul etaj pierde cea mai multă căldură
Un apartament situat sub acoperiș este expus, în mod natural, la pierderi de energie mult mai mari. Plafonul este singura barieră între interior și temperaturile exterioare, iar în majoritatea blocurilor vechi termoizolația este fie subțire, fie inexistentă. De aici apare principala sursă de inechitate: locuințele de sus trebuie să compenseze pierderi constante de căldură pe care apartamentele de la nivelurile inferioare pur și simplu nu le au.
Zidul exterior rece, acoperișul care permite infiltrarea aerului rece, plăcile de beton care se răcesc rapid — toate acestea fac ca un apartament de la etajul opt sau nouă să pornească în dezavantaj în raport cu unul de la parter. Ori de câte ori temperaturile scad, caloriferele de sus trebuie să funcționeze mai mult și mai intens pentru a menține același nivel de confort.
În plus, apartamentele situate sub terasele neizolate au probleme cronice de condens, infiltrații sau mucegai. Aceste fenomene reduc eficiența încălzirii și îi determină pe locatari să crească temperatura pentru a evapora umezeala, ceea ce îi împinge din nou spre costuri suplimentare.
Cum funcționează distribuția căldurii în realitate
Sistemele de termoficare au fost proiectate într-o logică verticală, în care agentul termic urcă prin coloanele blocului și își pierde temperatură pe măsură ce înaintează. În practică, asta înseamnă că ultimele etaje primesc apă fierbinte, dar și un volum mai mare de pierderi. Multe asociații au montat repartitoare pentru a contabiliza consumul, însă ele nu pot elimina un dezechilibru fizic: căldura se ridică, iar aerul rece coboară.
În vreme ce un apartament de la parter beneficiază de căldura celor de deasupra, pierderile sale sunt reduse, mai ales dacă spațiul de sub el este încălzit sau locuit. Aceasta este o condiție naturală care reduce consumul locatarilor de jos, în timp ce cei de sus nu au ce „să primească” de la nimeni.
Testele făcute de auditori energetici arată că diferențele de consum între primul și ultimul etaj dintr-un bloc construit înainte de 1989 pot ajunge chiar la 40–50%. În lunile de iarnă, aceste procente se transformă în sute de lei adăugați la factură.
Când izolarea blocului nu rezolvă totul
În ultimii ani, programul național de reabilitare termică a blocurilor a îmbunătățit situația în multe zone urbane. Totuși, chiar și în blocurile izolate după 2010, etajele superioare continuă să plătească mai mult decât cele inferioare. Fenomenul persistă deoarece izolarea pereților nu rezolvă automat problemele terasei, iar multe lucrări la acoperiș sunt incomplete sau aplicate superficial.
În unele cazuri, izolația exterioară reduce diferențele, dar nu schimbă raportul de fond. Atât timp cât terasa rămâne punctul vulnerabil al clădirii, locatarii de sus continuă să suporte costuri ridicate. Specialiștii în construcții subliniază că una dintre cele mai eficiente măsuri este izolarea termică a plafonului interior, nu doar a terasei. Însă aceste lucrări sunt rareori incluse în reabilitări, pentru că sunt considerate intervenții asupra proprietății individuale.
Bloc. Sursa foto: Freepik
Când inechitatea devine tensiune între vecini
În asociațiile mari, unde locuințele sunt diferite din punct de vedere al eficienței termice, sistemul de plată pe repartitoare aduce frustrări. Cei de la ultimul etaj acuză costuri exagerate, în timp ce cei de la parter susțin că nu pot fi taxați pentru consum pe care nu îl fac. Administrațiile de bloc se confruntă cu solicitări pentru recalculări, modificări ale cotelor sau intervenții tehnice pe care nu le pot susține financiar.
Situația devine și mai tensionată în clădirile în care apartamentele au trecut la centrale individuale. Locatarii de la ultimul etaj, rămași conectați la sistemul centralizat, se trezesc uneori că din cauza plecării vecinilor agentul termic circulă mai greu, ceea ce duce la un consum și mai mare pentru același nivel de confort.
Ce ar trebui schimbat în mod real
Experții în eficiență energetică spun că România are nevoie de o abordare mai coerentă în gestionarea încălzirii din blocurile vechi. Una dintre soluții este modernizarea totală a teraselor și aplicarea unor sisteme moderne de izolare care includ și bariere împotriva infiltrării apei. O altă propunere este revizuirea modului în care sunt împărțite costurile în asociații, astfel încât diferențele structurale dintre apartamente să fie reflectate echitabil.
De asemenea, specialiștii recomandă montarea unor sisteme inteligente de distribuție a agentului termic, astfel încât căldura să fie livrată uniform, iar pierderile verticale să fie reduse. În unele orașe din Europa Centrală, costurile sunt împărțite și în funcție de poziționarea locuinței în clădire, un model care ar putea fi analizat și la nivel local.
