Experții au prezis mult mai multe uragane în acest an, dar acestea nu s-au mai produs ci, dimpotrivă, sezonul uraganelor din Atlantic din 2024 a avut foarte puține furtuni.

Meteorologii s-au înșelat cu privire la numărul de uragane

În aprilie și mai 2024, diverse universități și agenții meteorologice au prezis că anul acesta vor fi mai multe uragane în Atlantic decât de obicei. Mările calde reprezintă condiții perfecte pentru un sezon deosebit de activ de uragane, au spus meteorologii, și vor fi între 15 și 25 de furtuni mari, care primesc nume.

Cu toate acestea, până la jumătatea lunii septembrie, vârful tipic al sezonului uraganelor, au fost numite doar șapte furtuni care au primit nume.

Unde sunt uraganele „dispărute” din Caraibe? Pentru a înțelege ce s-a întâmplat și de ce modelele au greșit atât de mult, spun specialiștii, nu putem privi Atlanticul izolat. Diferența cheie în acest an a fost ploaia fără precedent dintr-un loc neașteptat: deșertul Sahara.

Sezonul uraganelor din 2024 a început cu uraganul Beryl, care a ajuns pe insula Carriacou din Grenada la 1 iulie, și a fost cea mai timpurie furtună de categoria 5 înregistrată.

Mai puține uragane decât s-a prezis

După Beryl, a existat o perioadă liniștită: o furtună de praf din Sahara a însemnat că aerul de deasupra Atlanticului tropical era prea uscat pentru a susține norii umezi necesari dezvoltării unui uragan.

Iulie este, în general, o parte mai puțin activă a sezonului, așa că nu este prea neobișnuit: doar o furtună a primit nume în luna iulie între 2021 și 2023. La începutul lunii august, Beryl a fost urmat de uraganele Debby și Ernesto, apoi între 13 august și 3 septembrie nu au existat furtuni destul de mari încât sp primească nume, în Atlantic. Așa ceva s-a mai întâmplat o singură dată înainte, în 1968.

În 2023, anul cu cele mai mari temperaturi ale mărilor înregistrate până atunci, au avut loc 20 de furtuni mari, care au primit nume, în Atlantic, fiind al patrulea cel mai activ sezon de uragane înregistrat în istoria măsurătorilor. Anul acesta, apa oceanului a fost la fel de caldă, după cum prevedeau modelele climatice. Cu toate acestea, alți factori, care au inhibat dezvoltarea uraganelor, nu au fost anticipați la fel de cercetători.

De la „valurile” din Africa la uraganele din Caraibe

Între iunie și septembrie, Africa de Vest se confruntă de obicei cu un muson: aerul umed din Golful Guineei călătorește spre nord, aducând ploi și furtuni în regiunea de tranziție dintre pădurile tropicale din Africa centrală și Sahara - o zonă cunoscută sub numele de Sahel. Acest lucru creează un contrast puternic în temperaturile terestre între Sahelul umed și verde și deșertul uscat din nordul său, ceea ce la rândul său permite formarea unui „jet atmosferic” de mare altitudine.

„Valurile” mai mici se pot deplasa din acest jet. Le numim valuri estice africane, deoarece își au originea în est și se deplasează spre vest peste Africa, iar acestea sunt legate de furtuni mari și presiuni scăzute. Valurile puternice de aer din est se pot deplasa în largul coastei Africii și pot crea zone de joasă presiune și aer rotativ în Atlantic, care pot produce uragane. Se estimează că aproximativ 60% dintre furtunile majore din Atlantic pot fi urmărite până la aceste valuri.

Precipitații în Africa la începutul lui septembrie 2024

Cu aerul umed al musonului ajungând mai la nord decât de obicei, valurile de est ies în ocean prin Mauritania sau Sahara de Vest, mai degrabă decât prin Senegal sau Gambia. Acolo, oceanul este mai rece și, pe măsură ce valurile se rotesc, ele aduc aer mai rece și mai uscat din nord, așa că nu există atâta energie pentru ca masele de aer să se transforme în furtuni.

Dacă aceste mase atmosferice sunt semințele unor furtuni majore, atunci au fost plantate în sol greșit și nu aum mai fost capabile să primească căldura și umiditatea de care aveau nevoie pentru a se transforma în uragane.

Au fost, de asemenea, în joc și alți factori, inclusiv Oscilația Madden-Julian, un model global de vreme furtunoasă care se deplasează spre est în jurul globului. În ultimele luni, oscilația a fost într-o fază care nu favorizează dezvoltarea cicloane tropicale. Atmosfera superioară a fost, de asemenea, prea caldă pentru a se forma furtunile, iar vânturile de acolo sunt mai puternice decât de obicei, provocând prăbușirea unor potențiale cicloane tropicale, potrivit LiveScience.

Numărul de uragane s-ar putea să crească din nou

Modelele climatice de ultimă generație sugerează că, într-un climat care se încălzește, musonul din Africa de Vest poate deveni mai umed și se poate deplasa mai spre nord, ceea ce poate duce la sezoane de uragane la fel de liniștite în viitor. Cu toate acestea, previziunile viitoare ale precipitațiilor din Africa pot fi oarecum incerte și mai multe cercetări ar putea fi esențiale nu numai pentru a prognoza vremea extremă în regiune în sine, ci și pentru a înțelege schimbările din aval.

Cu toate acestea, lucrurile ar putea reveni în curând la normal, deoarece musonul se retrage spre sud și suprafața mării continuă să se încălzească (temperaturile oceanului ajung de obicei la vârf în octombrie), oferind umiditatea și căldura necesare. În timp ce sezonul tipic pentru valurile estice se apropie de sfârșit, furtunile ar putea continua să se formeze din cauza perturbărilor din Caraibe.

Cercetătorii de la Universitatea de Stat din Colorado, considerați în general unii dintre cei mai precisi la prognozarea de uragane, au estimat o șansă de 50% de a reveni la activitatea normală a uraganelor în următoarele două săptămâni. Deși am fost norocoși să avem o pauză de furtuni în sezonul 2024, sezonul încă nu s-a încheiat. Dacă se dezvoltă cicloane tropicale, cu temperaturi atât de ridicate la suprafața mării, este posibil ca aceștia să se intensifice rapid pentru a deveni furtuni cu impact puternic. Deși a fost cu câteva luni în urmă, uraganul Beryl a fost un memento că, chiar și într-un sezon liniștit, uraganele pot provoca daune catastrofale.