Magistrații Curții de Apel București au motivat decizia de condamnare a afaceristului Ioan Niculae și a fostului președinte al CJ Brăila, Gheorghe Bunea Stancu. Astfel, magistrații au subliniat îndrăzneala inculpaților și disprețul acestora față de instituțiile unui stat democratic.

„Aceştia au săvârşit infracţiunile dovedind o îndrăzneală deosebită şi având drept scop bunăstare personală, în dauna unor valori esenţiale pentru statele democratice, respectiv alegerea în condiţii de transparenţă a unui preşedinte de republică, buna desfăşurare a activităţii partidelor politice şi desemnarea pe criterii de competenţă şi reprezentativitate a persoanelor în funcţii de conducere în administraţia publică.

Încercarea de a influenţa, pe căi oculte, alegerea Preşedintelui României, este o activitate reprobabilă, iar o perioadă petrecută în regim de detenţie ar fi aptă să îi corijeze pe inculpaţi, la această acţiune de îndreptare, urmând a participa şi cadrele cu atribuţii specializate din mediul penitenciar, respectiv pedagogi, psihologi”, se arată în motivarea judecătorilor George Matei și Ion Tudoran. Mai mult, „institutele de sondare a opiniei publice trebuie să se ocupe cu cercetarea şi nu este permis vreunui reprezentant al acestora să sprijine activitatea infracţională a unor politicieni sau persoane cu influenţă în lumea politică”, se mai arată în document.

Critici pe achitare

„Curtea constată că prima instanţă a făcut o interpretare a probelor exclusiv în favoarea inculpaţilor, concluziile la care a ajuns instanţa neavând vreo legătură cu materialul probator administrat în cauză. Este neclar de unde ajunge judecătorul fondului la concluzia că „inculpatul Niculae Ioan dorea doar informaţii despre lumea politică”, în condiţiile în care acesta arată expresis verbis „.. ..”.Din dialogul menţionat anterior, apare absolut neclar de unde deduce prima instanţă că inculpatul Ioan Niculae dorea doar informaţii despre lumea politică”, se mai arată în motivare.

Presiuni pentru hotărâri de Guvern

„Nu doar că îşi dorea numirea unor oameni în fruntea unor instituţii de interes public, dar Ioan Niculae dorea şi promovarea unei hotărâri de guvern favorabile, aşa cum rezultă din convorbirea telefonică purtată între inculpaţii Ioan Niculae şi Bunea Stancu din data de 8 martie 2009. În aceste condiţii, apare ca fiind surprinzătoare şi apărarea formulată de inculpatul Ioan Niculae, prin intermediul motivelor de apel şi, prin care arată că dialogurile telefonice, dintre acest inculpat şi Bunea Stancu, sunt pure ficţiuni ale acestuia din urmă.

Într-adevăr, prima instanţă a constatat (redactând chiar cu litere îngroşate această constatare) faptul că procurorul nu a reuşit să demonstreze predarea sumei de .. de euro de către Ioan Niculae către Bunea Stancu, Curtea invitând însă respectuos să se constate că procurorii arată că, în fapt, s-a remis suma de .. lei, realitate pe care prima instanţă o ignoră cu desăvârşire.

Absolut surprinzător, prima instanţă nu analizează, în niciun fel, acuzele procurorului că între I. şi I. S.R.L:, s-a încheiat un contract fictiv de prestări servicii şi nu analizează nicio probă din cele administrate în faza de urmărire penală, prin care procurorii demonstrau că un astfel de contract nu s-a desfăşurat în realitate şi nu a existat nici un act de cercetare ştiinţifică, pe care I. să îl fi efectuat în derularea contractului”.

Judecată părtinitoare

„Prima instanţă are pur şi simplu o exprimare generală, că în speţă există doar indicii, fără legătură cu infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor, nefăcând nicio trimitere la declaraţiile martorilor audiaţi la procuror, prin care aceştia arătau că în afară de înscrisurile contabile, nu pot fi identificaţi cercetători care să fi lucrat efectiv la derularea contractului.

Lipsa analizei probelor acuzării şi formularea de aprecieri generale, de genul „există doar indicii” reprezintă în opinia Curţii de Apel un stil de motivare vădit nelegal şi care nu poate avea drept consecinţă decât achitarea automată a acuzaţilor, achitare făcută, însă, cu eludarea gravă a dispoziţiilor legii procesual penale, referitoare la analiza probelor.

Este adevărat că este un dosar mai dificil, mai ales raportat la cazuistica specifică judecătoriilor, iar apărătorii inculpaţilor sunt jurişti de înaltă calificare, numai că acest aspect nu trebuie să timoreze niciun magistrat, singura procedură de urmat, ca în orice dosar dealtfel, fiind respectarea în totalitate a dispoziţiilor legale referitoare la analiza probelor, atât în apărare, cât şi în acuzare.

Interpretarea în drept dată de prima instanţă dispoziţiilor art.290 Cod penal, reprezintă doar o preluare a concluziilor avocaţilor inculpaţilor, interpretare greşită, aşa cum Curtea a arătat anterior. În cadrul motivelor de apel, inculpaţii au încercat să arate că interceptările sunt nelegale, dar nu au precizat care sunt dispoziţiile procesual penale care împiedică analiza lor de către instanţă, pe motiv de nelegalitate”, mai consideră judecătorii Curții de Apel București.