Justitie
De ce au fost arestaţi JUDECĂTORII-ŞPĂGARI: „perseverenţă infracţională”, „alterarea prestigiului instanţei”, „Constituţia impune ca Justiţia să fie unică!”
Judecătoarea Elena Raluca Costache a motivat de ce a emis mandatele d arestare în cazul celor patru magistraţi de la Tribunalul Bucureşti, acuzaţi de corupţie. Ion Stanciu, Mircea Moldovan, Elena Rovenţa şi Ciprian Sorin Viziru, judecători la Tribunalul Bucureşti - Secţia VII civilă au fost arestaţi pe 20 mai, dar decizia de arestare a fost contestată la Cureeta Supremă.
- Astfel, din cele relevate anterior este evident că în speţă sunt incidente, aşa cum s-a precizat, disp. art. 223 alin. 2 C.p.p, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege este închisoare mai mare de 5 ani, iar cercetarea în stare de libertate a inculpaţilor prezintă pericol pentru ordinea publică, pericol derivat din modalitatea şi împrejurările săvârşirii infracţiunilor (caracter continuat pentru anumite fapte presupus a fi fost săvârşite de anumiţi inculpaţi, pe parcursul unei perioade mai mari de timp), care generează un sentiment de indignare în rândul opiniei publice cu privire la modalitatea în care unii magistraţi înţeleg să-şi exercite funcţia.
- În acelaşi context, Judecătorul apreciază că măsura arestării preventive este proporţională cu gravitatea acuzaţiei, raportat la modalitatea de săvârşire a faptelor şi la rezonanţa socială a unor asemenea activităţi infracţionale, în contextul în care onestitatea magistraţilor este o condiţie esenţială pentru înfăptuirea actului de justiţie.
- În situaţii de genul celor din prezenta cauză este imperios necesar ca statul să aibă mijloace utile pentru contracararea fenomenului corupţiei sau cel puţin limitarea efectelor acestuia, dată fiind evoluţia acestui fenomen care reprezintă o ameninţare pentru democraţie şi drepturile omului.
- Este regretabil că tocmai persoanele însărcinate cu aplicarea şi respectarea legii devin potenţiali subiecţi activi ai unor asemenea infracţiuni, dintre cele mai grave, care încalcă orice principiu al echităţii şi al justiţiei sociale, punând în pericol însăşi stabilitatea instituţiilor democratice şi a fundamentelor morale ale societăţii.
- În condiţiile în care Justiţia, ca instituţie, este în egală măsură un serviciu public, dar şi o autoritate a statului care răspunde de aplicarea legii şi stabilirea adevărului într-o cauză, exclusiv pe baza actelor aflate la dosar, implicarea persoanelor învestite cu înfăptuirea actului de justiţie în astfel de activităţi eludează însăşi normele constituţionale care impun ca Justiţia să fie unică, imparţială şi egală pentru toţi cetăţenii.
- Nu în ultimul rând se reţine perseverenţa infracţională evidenţiată de săvârşirea mai multor infracţiuni, de către doi dintre inculpaţii cercetaţi, dintre care unele au presupus existenţa mai multor acte materiale; implicarea mai multor persoane, în calitate de intermediari sau mituitori; existenţa anumitor înţelegeri infracţionale bine statornicite, între participanţi; întărirea convingerii celor implicaţi că ar fi putut obţine fie beneficiul unor hotărâri judecătoreşti favorabile, fie venituri suplimentare ilicite; alterarea prestigiului instanţei din care fac parte, dar şi a încrederii publicului larg în legalitatea actului de justiţie, cu consecinţa sporirii gradului de vulnerabilitate a sistemului judiciar; toate acestea, fiind elemente de natură a evidenţia efectele negative produse.
- Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit ca principiu general că detenţia preventiva trebuie să aibă un caracter excepţional, starea de libertate fiind starea normala, măsura arestării luându-se în considerarea circumstanţelor concrete ale fiecărei cauze pentru a vedea în ce măsura exista indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a aduce atingere prezumţiei de nevinovăţie, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate.
- Tot potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, la luarea măsurii arestării preventive, este suficient să existe indicii (şi nu exclusiv probe indubitabile din care să rezulte vinovăţia celui în cauză) că inculpatul a săvârşit infracţiunea.
- În acest context, judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că pericolul concret pentru ordinea publică determinat de lăsarea în libertate a inculpaţilor există şi rezultă din circumstanţele reale ale săvârşirii faptelor a căror comitere li se impută, a căror gravitate poate determina autorităţile să dispună şi să menţină arestarea.
- Natura infracţiunilor presupus a fi fost săvârşite de către inculpaţi, modul în care aceştia au acţionat, conturează un grad ridicat de pericol social al faptelor pentru care sunt cercetaţi, constând în starea de nelinişte, în sentimentul de insecuritate în rândul societăţii civile, generat de rezonanţa socială negativă a faptului că inculpaţii asupra cărora planează acuzaţia comiterii unor asemenea infracţiuni ar putea fi cercetaţi în stare de libertate.
Acuzaţiile DNA
Potrivit DNA, cei patru judecători, personal sau prin intermediari, au pretins şi primit de la practicieni în insolvenţă, lichidatori sau administratori judiciari, administratori ai întreprinderii profesionale unipersonale cu responsabilitate limitată sume de bani, bunuri, servicii în scopul de a îndeplini/a nu îndeplini sau a întârzia un act privitor la îndatoririle de serviciu ori pentru a-şi exercita influenţa pe lângă magistraţii judecători, de la diverse instanţe din Bucureşti sau din ţară, utilizând informaţii deţinute prin prisma atribuţiilor deduse judecăţii, pe care le-au pus la dispoziţia lichidatorilor judiciari, implicaţi sau interesaţi în procedura insolvenţei unor societăţi comerciale.
Recomandările noastre
