Flori, pietre și alți demoni - D.A.N.S (sursă foto: AREAL)
Din cuprinsul articolului
Cristina Lilienfeld, co-directoare la „AREAL, spațiu pentru dezvoltare coregrafică”, vorbește în cadrul unui interviu pentru Evenimentul Zilei despre puterea dansului contemporan ca formă de terapie și despre proiectele prin care explorează conexiunea dintre corp și emoții.
Pentru Lilienfeld, dansul nu este doar artă, ci și un instrument de autodescoperire și echilibru psihic. „Am fost încă de acum 20 de ani uimită de puterea terapeutică a dansului contemporan, datorită subtilității cu care poate exprima emoții aproape imposibil de pus în cuvinte”, mărturisește ea.
A lucra cu corpul
De-a lungul timpului, Lilienfeld a integrat în practica sa o serie de metode somatice precum Feldenkrais, Body-Mind Centering, Alexander Technique sau Klein, metode încă puțin cunoscute în România.
„Ele aduc cu sine, pe lângă o metodă concretă de a lucra cu corpul, și un mod nou de a-l înțelege, a-l conștientiza și simți, precum și o întreagă filosofie de a exista în societatea contemporană mai ‘întrupați’”, explică ea.
Prin formarea în metoda Body-Mind Centering, specialistul urmărește să stimuleze mecanisme interne care creează senzația de a fi „acasă” în propriul corp și să descopere un nou limbaj coregrafic, regenerând energia și restructurând tiparele de mișcare.
A lucra cu emoții
Potrivit Cristinei Lilienfeld, dansul are efecte terapeutice atât asupra corpului, cât și asupra emoțiilor: de la echilibrarea neurotransmițătorilor precum serotonina și endorfina, până la crearea unui spațiu de conexiune între minte și corp.
„Fie că practicăm un dans cu pași pe care trebuie să îi memorăm, fie că ne punem corpul în situația de a respecta un ritm alături de alte persoane, toate aceste beneficii diverse conlucrează la starea noastră de conexiune și sănătate”, spune ea.
Atelier de dans Timișoara - proiectul Cadre si forme de Noi (sursă foto: AREAL)
AREAL dezvoltă proiecte care combină arta, terapia și incluziunea socială. Printre acestea se numără „mind moving”, derulat în colaborare cu psihoterapeuți și desfășurat în spitale de psihiatrie, și „Valențele atingerii”, unde sunt implicați copii cu dizabilități și adulți cu diagnostice variate.
Proiectele folosesc metode diverse de integrare somatică, de la Feldenkrais și Body-Mind Centering, până la terapie craniosacrală și amnioterapie, și urmăresc reducerea stigmatizării persoanelor vulnerabile prin experiențe artistice și terapeutice.
C.R.E.S.C.
Un alt proiect major este C.R.E.S.C., program multianual care conectează artiști, organizații culturale, spitale de psihiatrie și școli pentru copii cu nevoi speciale, oferind spectacole de dans contemporan incluziv și sesiuni de lucru cu persoane vulnerabile.
Programul va culmina în toamna anului 2026 cu un festival dedicat incluziunii, spectacole și conferințe în spații din București.
Cristina Lilienfeld oferă și un sfat celor care doresc să înceapă dansul ca metodă de relaxare sau terapie: „Când e vorba despre sănătatea și buna ta stare, nu e loc de frică sau perfecționism. Uneori trebuie să te arunci în experiență și, cel mai probabil, cadourile vor fi pe măsură!”.
Lay(ers) (sursă foto: Alina Ușurelu)
Dansul poate fi mai mult decât artă
Ea subliniază că dansul nu necesită talent profesional și că există numeroase forme adaptate fiecărui tip de corp și nivel de confort, de la improvizație și somatică, până la Contact Improvisation sau tango argentinian.
Prin abordarea sa, Lilienfeld promovează ideea că dansul poate fi mai mult decât artă: un instrument de echilibru emoțional, de conștientizare corporală și de incluziune socială, un „loc special unde ne putem redescoperi tălpile ca pe niște rădăcini, ne putem înțelege pielea ca pe un mediu de comunicare și putem găsi mesaje în organele noastre interne”.
