Europarlamentarul Dacian Cioloș, copreședinte al USR PLUS și șeful grupului Renew Europe de la Bruxelles a făcut-o lată. A comis un mega fake news. Dezinformând întreaga Europă. Și insultând statul maghiar. Acum, tot ce îi mai rămâne de făcut, dacă are cât de cât onoare, este să iasă din nou public, de această dată pentru a-și cere iertare. Dar o fi bărbat?

Dacian Cioloș, utilizându-și multiplele calități politice pe care le are, și sacrificându-și calitatea umană și onoarea, a afirmat cu subiect și predicat că Ungaria a fost suspendată de la aplicarea planului de redresare și reziliență. Cu alte cuvinte, că s-a fript. Că nu mai primește miliardele promise, dintre care o parte reprezintă propria contribuție la bugetul Uniunii, iar cealaltă parte împrumuturi acordate de bănci cu dobândă mică prin intermediul UE. Afirmația lui Cioloș constă în faptul că Ungaria a fost sancționată astfel de către Comisia Europeană pentru faptul că Parlamentul de la Budapesta a adoptat un act normativ prin care definește familia ca fiind o uniune dintre un bărbat și o femeie și interzice educația de tip homosexual aplicată școlarilor și preșcolarilor.

 

Această știre a stârnit, cum era și firesc, reverberații în întreaga Europă. Atâta doar că informația s-a dovedit deîndată un fake news de mari proporții. Un fals atât de grosolan, încât comisarul european Vera Jourova a fost silită să intervină  cu promptitudine pentru a restabili adevărul. Lui Dacian Cioloș nu-i mai rămâne altă ieșire din încurcătura pe  care și-a creat-o decât, așa cum am afirmat mai sus, să își ceară cuvenitele scuze în fața Guvernului de la Budapesta, în fața Parlamentului maghiar, în fața lui Viktor Orban și nu mai puțin în fața poporului maghiar pe care tocmai l-a insultat atât de grav.

 

Ar fi bine însă ca lucrurile să se oprească aici. Dar nu este așa. Afirmația lui Dacian Cioloș a reprezentat nu numai un fake news ci și, sau mai ales, o operație tipic securistă de pregătire a unui teren de luptă împotriva Ungariei, de anticipare a unei sancțiuni de alt tip împotriva statului vecin, de precipitare a unei asemenea măsuri, și de punere a Europei în fața unui fapt împlinit. Și asta pentru că, în realitate, grupul parlamentar condus la nivel european de Dacian Cioloș a făcut presiuni consistente pentru ca Ungaria să fie vătămată într-un alt mod decât prin blocarea programului de redresare și reziliență. Obiectivul este ca împotriva statului ungar să fie votată în Parlamentul European o rezoluție. Din aceleași motive. Statul ungar are o altă opinie decât cea a lui Dacian Cioloș și a birocraților de la Bruxelles privind familia, valorile acesteia, precum și educația copiilor în școli. Pentru orice om cu mintea întreagă, pentru orice om căruia nu i-a sărit o doagă, modul în care Ungaria se raportează la asemenea valori cum sunt familia și educația sănătoasă a copiilor este cât se poate de normal. Iar anormalul este în cealaltă tabără. În tabăra unei minorități care încearcă să discrimineze, și în parte reușește, o majoritate.

 

E greu de spus în acest moment dacă rezoluția împotriva Ungariei va fi sau nu votată de aceeași majoritate iresponsabilă care a adoptat și recomandarea care încurajează transexualitatea și posibilitatea bărbaților de a da naștere unor copii, și anume raportul Matic. Dar fiind și așa, o rezoluție e o simplă rezoluție. Și nimic mai mult. Prin ipotetica rezoluție, Ungaria nu poate fi nici sancțioată și nici determinată să-și conceapă o altă politică internă în materie legislativă. Cu atât mai mult cu cât Comisia de la Veneția a consacrat  dreptul inalienabil al Ungariei da a-și elabora așa cum dorește propria legislație internă în domeniul familiei.

 

Pentru ca Ungaria să fie sancționată în vreun fel și vreodată este necesară unanimitatea. O asemenea unanimitate însă nu va exista. Și nici nu poate să existe. Într-o asemenea materie, dreptul de veto consacrat prin Carta Uniunii Europene va fi înotdeauna și în mod implacabil utilizat. Tocmai de aceea birocrații de la Bruxelles, adică mulțimea de funcționari neomarxiști care folosesc aceeași păsărească bruxelleză și care împărtășesc vederi asemănătoare celor care îi încețoșează mintea lui Dacian Cioloș, preconizează schimbarea regulilor jocului. Adică anularea dreptului la veto. O asemenea măsură, dacă ar fi adoptată, ar transforma din temelii întreaga construcție europeană. Ejectând-o literalmente de la scopurile ei. Dar mai e mult până departe.