Dacă şeful PSD, domnul Liviu Dragnea, ar fi conspectat ce am scris în ziarul de luni, sub titlul „O catastrofă cu 64 de morţi, cauze misterioase, niciun vinovat”, şi nu s-ar informa după ureche, ar fi ştiut că în acea seară românii comemorau doi ani de la focul din Colectiv, nu sărbătoreau ziua lui.
Tot de acolo ar fi aflat că, printr-o ordonanţă de urgenţă promulgată în primăvară, este stabilit că statul suportă tratamentul victimelor până la sfârşitul anului 2018 şi nu s-ar mai fi făcut de râs încercând să acopere o imbecilitate cu o minciună sfruntată. Imbecilitatea este că s-a apucat să-şi cheme colegii de partid să-i spună, la un club de fiţe din Primăverii, „La mulţi ani” cu prilejul împlinirii a 55 de ani de viaţă şi succese, când o parte din conaţionali îşi plângea morţii din Colectiv.
Minciuna a dat-o pe goarnă încercând să acopere imbecilitatea. Vezi, Doamne, el şi conducerea coaliţiei şi guvernului se adunaseră să lucreze pentru ţară, în general, şi pentru răniţii din clubul morţii, în particular.
Încolţit de ziariştii care îi cereau să explice de ce se sărbătorea când erau comemorate victimele din Colectiv, Liviu Dragnea, care cum ziceam nu îşi făcuse lecţiile din ce scrisesem în aceeaşi zi, a spus fără să clipească: „Am cerut premierului, şi bineînţeles că are aceeaşi opinie, ca în perioada următoare să a dopte o ordonanţă prin care să se prelungească termenul în care bugetul de stat să poată să finanţeze cheltuielile necesare pentru tratamentele supravieţuitorilor de la Colectiv”. Şi a continuat să se scuze pentru paranghelia de la momentul nepotrivit: „Nu a fost dată în cinstea zilei mele de naştere. Ziua mea a fost sâmbătă. În fiecare luni, cam în fiecare luni, colegii deputaţi sau colegii senatori se întâlnesc de obicei la Floreasca pentru socializare. S-au întâlnit şi astăzi. Înţeleg că este şi ziua lui Gabi Petrea. Ce aş vrea să remarc cu mâhnire este că şi acum, după doi ani de zile, unii se folosesc de moartea acelor copii”.
Ne puteți urmări și pe Google News
Dacă m-ar fi citit, aproape sigur ar fi renunţat măcar la ultima propoziţie, şi ar fi răspuns niţel mai cinstit, ca Florin Iordache. La observaţia că erau oameni care plângeau în acea seară, iar alţii petreceau, Cel cunoscut şi ca Altă Întrebare a comentat: „Păi, asta este viaţa. Sunt două lucruri diferite”. Mai degrabă sunt două lumi paralele, care se întâlnesc doar în ziua alegerilor. Dacă s-ar intersecta mai des, Dragnea, Iordache şi compania lor ar fi ştiut că în cei doi ani trecuţi nu au învăţat nimic. Nu s-a schimbat nimic. Ceea ce recunoştea senin, luni noaptea la Radio România, însuşi Raed Arafat: „Din păcate, în aceşti doi ani nu s-a îmbunătăţit cu mult situaţia centrelor de primire a pacienţilor arşi din spitale, dar există proiecte pentru a remedia deficienţele”. Altă întrebare: Proiectele sunt bine, mulţumite? Măcar atâta bucurie să avem şi noi, prostimea, şi de un franc speranţă. În speranţa că măcar de data asta liderul PSD ia şi citeşte, precizez: plata tratamentului răniţilor de la Colectiv, până în 2018 inclusiv, a fost legiferată prin OUG 74/2016 pentru modificarea şi completarea OUG 56/2015, adoptată de Camera Deputaţilor pe care o conduce, pe 21 martie.
Ca să încheiem în atmosfera de sărbătoare specifică perioadei în care e ziua de naştere a lui Liviu Dragnea şi să nu întristăm prea tare aniversatul, iată o veste „bună” dată ieri de economistul şef al Băncii Naţionale: În pragul Centenarului, România a revenit la acelaşi nivel de dezvoltare relativă faţă de celelalte ţări ca în 1913.
Asta e realitatea. Altă întrebare?
Recomandările noastre
