CUVÂNTUL CITITORULUI. „A fost Petrache Lupu un sfânt sau un escroc?”

CUVÂNTUL CITITORULUI. „A fost Petrache Lupu un sfânt sau un escroc?”

Dragi cititori, această pagină vă este dedicată în fiecare sâmbătă. Am vrea să cuprindă cât mai multe semnale de la dumneavoastră, de aceea vă rog să ne trimiteți texte scurte, despre lucruri de interes public, lucruri care vă frământă și cărora nu le-ați găsit rezolvare. Așteptăm scrisorile dumneavoastră pe adresa: Evenimentul zilei, Romexpo Intrarea B, pavilionul G4, Bd. Mărăști, nr. 65-67, sect. 1, București. Vă mulțumesc pentru că ne sunteți aproape! Să aveți o săptămână minunată! Simona Ionescu, redactor șef

„A fost Petrache Lupu un sfânt sau un escroc?”

Cu privire la ciobanul „profet” Petrache Lupu din Maglavit-Calafat- Craiova: În anul 1935, anul în care m-am născut eu, Petrache Lupu s-a întâlnit și a vorbit cu „Moșu” Dumnezeu în trei zile de vineri consecutiv.

Iată un exemplu de manipulare, propagandă creștină:

Ne puteți urmări și pe Google News

Întrebarea care se pune: -A fost Petrache Lupu un sfânt sau un escroc?

-Nici vorbă! Nu a fost nici una, nici alta. Escrocii au fost toți aceia care au profitat de pe urma bolii lui, în frunte cu „slujitorii bisericii ortodoxe”.

-Petrache Lupu a fost un cioban analfabet în opinci, un inocent fără carte, un „vizionar delirant”, un om „sărac cu duhul”.

-Prin întregul lui comportament a demonstrat că este un schizofrenic perfect, un om diagnosticat cu „paranoia” cu „halucinații”, cu un „discurs dezorganizat”, trăia într-un „delir permanent”.

-Acesta era un „pacient clasic”, ușor de diagnosticat de către un medic homeopat.

-Petrache Lupu dădea dovadă de „debilitate mintală” mergând până la „idioțenie”.

-Rămâne o enigmă neelucidată: în ce limbă a vorbit Petrache Lupu cu „Moșu” (Dumnezeu)? În ebraică, în latină... sau poate Dumnezeu știa limba română? (...)

-Petrache Lupu, acest „sfânt nebun”, le spunea oamenilor care-l vizitau – circa 200.000 de oameni zilnic - că „Moșul” Dumnezeu i-a trasat lui sarcina să le spună să mergă duminicile la biserică, să se închine, să țină sărbătorile și posturile, să nu mai facă rele și să se roage Lui Dumnezeu.

Cea ce demonstrează că „prostia” nu cunoaște limite este și faptul că oamenii care ar fi trebuit să fie mai cu cap au dovedit că și ei au fost niște „idioți”.

-Patriarhul Miron Cristea, primul stătător al Bisericii Ortodoxe Române în vremea aceea, a ținut-o „langa”, alături de întreaga „oaste bisericească”, asta pentru că le convenea, „vorbele” puse în gura lui „Petrache Lupu – schizofrenicul”, le aducea mare profit. -Foarte mulți dintre concetățenii noștri sunt convinși că soarele se învârte în jurul Pământului, mulți nu știu pe ce continent este România etc.etc... Să revenim la vremurile lui Petrache Lupu (...)

Îmi imaginez ce înghesuială era din partea „sfinților părinți”” și a oastei de preoți mărunți și înalți”, la sărutatul mâinilor „sfântului Petrache Lupu”, aducător de foloase.

-În zilele noastre se vorbește foarte mult de marele Brâncuși. Să nu neglijăm declarația acestuia, la întoarecerea-i în țară, după ce a fost ani și ani plecat în străinătate. Acesta a spus: „Când am plecat din țară, cu mulți ani în urmă, v-am lăsat proști și săraci, acum când m-am întors, v-am găsit și mai proști, și mai săraci”.

-Atât Brâncuși cât și marele nenea Iancu Caragiale sunt de mare actualitate.

-În încheiere vreau să vă spun o vorbă bună pentru Gigi Becali, care a donat din banii lui personali pentru constrcția și pictarea bisericii noi din Maglavit- o frumusețe de biserică. În ignoranța lui a făcut și fapte notabile, de toată lauda. Simt nevoia să-mi cer iertare față de moldovenii mei, pe care i-am considerat leneși, molcomi, merge și așa, și chiar săraci și proști. După ce am trecut prin localitățile dintre Craiova și Calafat, am constatat că sunt alții mai săraci și mai neajutorați decât moldovenii mei. În drumul făcut cu mașina la Iași, în urmă cu doi ani, am constatat cu plăcere că moldovenii mei s-au mișcat, au plecat la muncă în străinătate, au câștigat bani buni și și-au construit în satele natale frumusețe de case și gospodării. Olenii, nu! Casele lor în majoritate sunt de chirpici și cad pe ei.

Avea dreptate Brâncuși!

-Urarea de la bună vedere, îmi permit să o actualizez și vă zic: când o fi să fie, sper cât mai târziu,„să murim sănătoși!”

Cu deosebit respect, Titel Hazaparu