Aceasta este concluzia la care au ajuns cercetătorii de la Universitatea din Roma, după ce au realizat o reconstrucţie computerizată 3D a chipului maestrului renascentist pe baza unui mulaj din ghips, datând din 1833, a ceea ce se crede că a fost craniul pictorului.

1833 este anul în care rămăşiţele, despre care se crede că au aparţinut bărbatului supranumit de contemporanii săi „Divinul” pentru perfecţiunea pe care încerca să o cuprindă în operele sale, au fost exhumate ultima dată.

„Cu siguranţă a făcut astfel încât nasul să arate mai rafinat”, a declarat Mattia Falconi, biolog molecular în cadrul Universităţii Tor Vergata (Roma II). „Nasul său era, să spunem, puţin mai proeminent”, a mai spus Falconi.

Rafael a decedat la Roma în 1520, la vârsta de 37 de ani şi a fost îngropat în Panteonul din Roma.

Autoportretul, în mod normal expus în galeria Uffizi din Florenţa, însă în prezent găzduit de Roma pentru expoziţia care marchează 500 de ani de la decesul artistului, a fost realizat cu circa 15 ani înainte, când artistul nu purta barbă.

Citește toată POVESTEA pe Evenimentul istoric