Confirmînd învățătura că în Istorie e posibil orice, drept pentru care, e înțelept să nu spui niciodată Așa ceva e imposibil, Parisul a fost scena unor violențe greu de conceput. După opinia mea, mai greu de conceput au fost măsurile luate de autorități pentru ținerea sub control a protestelor, zise și ale vestelor galbene (ce idee genială chestia asta cu vestă galbenă, despre care Adrian Sârbu îmi spunea că trimite la o anume categorie de oameni la cei care servesc pe bogătași, de la șoferi pînă la aducătorii de pizza) amintind halucinant prin atmosfera creată de loviturile de stat militare, date în America Latină de locotenenți, în Grecia de colonei, și în Africa de sergenți-majori.

Zeci de mii de polițiști înarmați cu tot ce trebuie snopirii în bătaie a protestatarului, tanchete, fie ele și ale Jandarmeriei, sute de persoane reținute așa-zis preventiv, după bănuiala flicilor c-ar putea comite un delict.

În tot timpul acestor Tulburări, Emmanuel Macron, steaua în urcare a Europei, în timp ce steaua Angelei Merkel coboară și se dezumflă mai ceva ca o bășică, omul providențial, ivit din izmenele sergenților majori mesianici pentru a mîntui Franța, cel care se voia Napoleonul Europei în rezbel cu America de peste Ocean, a stat pitit prin camerele de lux de la Palatul Elyssée.

Luni seara, s-a gîndit să intervină. L-am urmărit conștient că asemenea tuturor păpușilor mecanice lansate pe piața politică de regizorii de jucării, nu face altceva decît să respecte sfaturile date de consilieri:

Priviți numai în camera de luat vederi, să creadă francezii că-i priviți în ochi.

Adresați-vă lor, celor mulți și amărîți ca și cum ați fi Tătucul lor și nu biela manivelă a multinaționalelor.

Vîrîți și chestii cu cei care sînt în divorț și nu au banii necesari să ia custodia copiilor și chestia cu pensionarii care trăiesc modest, care au venituri mici și care nu reușesc să se descurce nici cu ajutorul copiilor.

– Să vîr și chestia cu eroarea de a face pe plac mulținaționalelor?

– Nu, în nici un caz, știți doar cine ne-a făcut Președinte.

Îl vor fi sfătuit consilierii și să fie om, om pur și simplu și nu un nit, o piuliță care vorbește.

N-au reușit.

Omul n-a trecut sticla. Un fel de Klaus Iohannis care vorbește franceza și nu germana.

În Discursul adresat națiunii, Emmanuel Macron a anunțat o serie de măsuri, toate ca răspuns la protestele de stradă.

Fiecare angajat, inclusiv cei de la privat, vor primi, începînd cu ianuarie 2019, o sută de euro în plus la salariu.

Plătit de cine?

Cum de cine?

De stat!

Angajatorii să acorde angajaților lor o primă de sfîrșit de an. Anumite cotizații plătite de pensionari vor fi anulate.

Ce mai încolo și încoace, discursul a anunțat o ploaie de pomeni date francezilor.

Nu de un președinte comunist sau măcar socialist. Nu de un președinte poreclit populist.

Pomeni date de un Președinte care a venit la Putere cu un Program de dreapta, de reforme radicale, menite a reduce deficitul bugetar, a crea noi locuri de muncă, a readuce Franța în rândul țărilor cu o economie competitivă. Urmărindu-l, unii se vor fi gîndit la Nicolae Ceaușescu, cel care, pe 21 decembrie 1989, anunța pe cei din Piață că le mai dă românilor o sută de lei.

Urmărindu-l, alții se vor fi gîndit la Liviu Drangea, cel care a stopat orice investiție pentru a putea arunca românilor, în trecere pe sub fereastra sa, pomeni bănești cu amîndouă mîinile.

Eu însă m-am gîndit la Conu Leonida, al lui Caragiale:

 – Să te ferească Dumnezeu de furia Poporului dezlănțuit! Îi spune el Efimiței.

Să te ferească Dumnezeu, Emmanuel Macron, de furia poporului dezlănțuit.

Pentru că furia asta, a francezilor, l-au făcut pe marele Macron să se scape pe el de frică.