Evoluția membrilor PCR merită propria ei istorie. Dacă la sfârșitul războiului Partidul Comunist nu aduna, conform studiilor actuale, mai mult de 1000 de membri, în urma acaparării puterii cu sprijinul URSS decidenții politici de la București s-au văzut nevoiți să atragă rapid aderenți din nevoia de a-și asigura o oarecare legitimitate.
Cum deveneai membru PCR? La fel cum în noua Securitate au intrat foști agenți ai Siguranței interbelice și ai Serviciului Secret de Informații, în partid au fost primiți foști legionari pe considerentul rețelelor pe care aceștia le aveau în teritoriu. Ulterior, în urma epurărilor, o parte a acestora a fost eliminată. Paradoxal, și totuși perfect logic, în partid nu au fost incluși la început muncitori, tocmai pentru că la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial industria românească se afla într-un stadiu în cel mai bun caz incipient.
Partidul s-a văzut nevoit să atragă cealaltă categorie socială defavorizată care putea fi exploatată din punct de vedere ideologic: țărănimea. Și țăranii au devenind refractari ideii de a se înscrie în partid, cu precădere în anii 1970 și 1980, în urma eșecului campaniei de colectivizare, o neîncredere reciprocă domnind în perioada regimului comunist între lideri și țărani. Conform datelor statistice, regimul a relaxat, cu timpul, criteriile pe baza cărora se putea intra în partid, chiar și foști ,,exponenți” ai regimului ,,burghezo-moșieresc” găsindu-și un loc în partid.
Cine se înscria în PCR
Intelectualii, persoanele care absolviseră o facultate, au pătruns în rândurile partidului, existând o înțelegere tacită între regim și această categorie.
Pentru a avansa fără greutăți ideologice în carieră, pentru a-și asigura accesul la bunuri și servicii, pentru a obține o serie de privilegii, reprezentanții acestei categorii sociale și-au obținut carnetele de partid, regimul comunist, aidoma celui din Bulgaria, Ungaria și Polonia, având nevoie de oameni competenți, instruiți, care să asigure funcționarea statului, sub toate aspectele lui. Desigur, funcțiile politice înalte nu le-au revenit lor, una dintre excepții fiind economistul Alexandru Bârlădeanu, ci acelora școliți, de pildă, la Academia ,,Ștefan Gheorghiu”.
Funcționarii de partid deveneau, cu precădere, cei care absolviseră o facultate, nu oamenii cu 10 clase. Dintre statele central-est europene, cel mai mare număr de absolvenți de facultate îi reunea Partidul Muncitoresc Socialist Maghiar, procentul ajungând la 23,2%.
Era mai ușor să ajungi în partid dacă erai bărbat, român și nu alogen, mai ales în perioada ceaușistă, când s-a încercat o românizare până și a istoricului PCR, cu toate că în interbelic majoritari erau maghiarii, nu departe de români fiind evreii; fiu/fiică de țăran, nu de mic întreprinzător, cu toate că pe măsură ce partidul a devenit mai stabil ideologic și mai puțin stalinist, discriminarea împotriva mic-burghezilor, a moșierilor și a celorlalte categorii stigmatizate a devenit mai mică.
În genere, în anii 1980 a fi membru de partid nu mai însemna mare lucru, mai ales că, în megalomania sa, Nicolae Ceaușescu a extins partidul până la număra de aprox. 3,7 milioane de membri, poziția devenind una pur formală.
Recomandările noastre
