Pentru a achita datoriile externe ale țării, Nicolae Ceaușescu s-a folosit și de aurul României, pe lângă soluția extremă, cea a măririi exporturilor.

Aproximativ 100 de tone de aur a pierdut România, în mod misterios, în perioada în care a fost condusă de dictatorul Nicolae Ceaușescu. În partea a doua a intervalului în care s-a aflat la butoanele țării, Ceaușescu a început o cursă frenetică pentru a achita datoriile externe. Exporturile au crescut dramatic pentru piața internă, care a intrat în criză de alimente și orice fel de astfel de produse. În intervalul 1979 - 1982, a existat o criză economică provocată de majorarea cu sută la sută a prețului petrolului.

Cum a apărut criza care l-a speriat pe Nicolae Ceaușescu

De asemenea, țările superdezvoltate au intrat în recesiune, dar pe de altă parte, dolarul american s-a apreciat semnificativ. În aceste condiții, Nicolae Ceaușescu a decis să impună centralizarea economiei. Au fost adoptate și restricții severe legate de deținerea aurului de către români.

La data de 30 iunie 1980, datoria externă a României era de 9,19 miliarde de dolari. Aici se adăugau dobânzi în valoare de 1,77 miliarde de dolari. Aproximativ o treime din datoria externă, respectiv 2,85 miliarde de dolari, era datorie pe termen scurt, la care se adăugau dobânzi în sumă de 0,25 miliarde dolari.

Pentru achitarea datoriei de 440 de milioane de dolari, scadentă în anul 1980, și cea de 1,27 de miliarde de dolari, scadentă în 1981, s-a apelat și la vânzarea aurului din stocul deținut de Banca Națională a României.

Transporturi de aur spre Elveția

În lunile septembrie-octombrie 1980, au fost trimise în Elveţia două transporturi de aur de 19.982,6 kg de aur fin. La jumătatea anului 1981, în luna iunie, au mai fost de asemenea trimise în Elveţia încă 9.996,2 kg de aur fin, iar la Banca Angliei alte 9.990,1 kg de aur fin, conform „Adevărul”.

Deci, în doi ani au fost înstrăinate 40 de tone de aur fin. BNR a vândut din depozitul de la BRI 3,7 tone de aur în intervalul 29 mai – 31 iulie 1981, în vreme ce Banca Română de Comerţ Exterior (BRCE) a fost împuternicită să vândă 4,24 tone de aur din depozitul de la Banca Angliei în intervalul 15 octombrie – 15 decembrie 1981, conform sursei citate. În anul 1982 au mai fost vândute 5,2 tone, iar în 1983 încă o tonă.

Dictatorul a vândut 80 de tone în 1986

„Potrivit materialului informativ întocmit în ianuarie 1985 de Banca Naţională a RSR, din aceste tranzacţii a fost încasată suma de 209,15 milioane de dolari SUA”, au spus reprezentanții BNR în cadrul unui studiu. Chiar dacă a obținut sume importante din vânzarea aurului, situația economică a României s-a agravat după anul 1981.

În 1986, Nicolae Ceaușescu a mai luat o decizie extrem de importantă. A fost emis Decretul Consiliului de Stat nr. 325/1986, pentru vânzarea altor 80 de tone de aur din stocul BNR.

Aurul urma să fie răscumpărat după stingerea datoriei. În conformitate cu actul normativ menţionat, în intervalul 27 octombrie-27 noiembrie 1986, au fost transportate la BRI aproape 55 tone de aur fin în lingouri. Această cantitate se adăuga celor 26 de tone de aur fin, aflate deja în străinătate la sfârşitul anului precedent.

A adus câteva zeci de tone în 1989

În 1989, Ceaușescu a încercat să cumpere aur, în cantitate de 40 de tone, la un preț nu mai mare de 12.000 de dolari. Cumpărarea s-a făcut în cantităţi numite „primăvară” pentru „o tonă de aur fin loco Berna” şi „toamnă” pentru „500 kg aur fin loco Berna”.  Au fost cumpărate, în total, 20 de tone, apoi tranzacțiile au fost oprite.

În ziua de azi, România are rezerve de aur de aproape 103,7 tone, stoc care nu a suferit modificări din anul 2007. Circa 60%, peste 61,2 tone, este depozitat la Banca Angliei, dar se află în custodia BNR, astfel că Banca Angliei nu poate efectua niciun fel de operaţiuni care vizează aurul României.