Pe data de 9 decembrie 2008, la ceas de dimineaţă rece, pe cînd lumina zilei nu a cuprins încă oraşul Chicago (6,15 a.m. - menţionează cu exactitate presa timpului), s-a adus o nouă şi importantă contribuţie la stilistica arestării. Şeriful Tom Dart, venit la birou cu cîteva ore înaintea zorilor pentru că avusese ceva foarte important de făcut, a pus mîna pe telefon şi a sunat la reşedinţa guvernatorului statului Illinois, Rod Blagojevic.
A răspuns chiar guvernatorul, Dart i-a spus „Bună dimineaţa”, după care, calm, l-a anunţat pe guvernator că, la uşa locuinței lui, mai exact la ușa din spate, care dă direct în bucătorie, se află doi agenţi FBI veniţi să-l aresteze. Prin urmare, îl roagă să deschidă uşa şi să accepte cătuşele fără zgomot. Blagojevic a crezut că e o glumă proastă, dar tonul şerifului nu lăsa deloc impresia unei farse. A deschis uşa şi a văzut că şeriful Dart are dreptate. Cele două fetiţe ale guvernatorului, de 11 şi 8 ani, dormeau încă, iar soţia sa tocmai se trezise. S-a procedat după acest scenariu de arestare pentru că oamenii legii nu au vrut să trezească fetiţele şi, cu atît mai puţin, nu au vrut să le ofere imaginea tatălui plecînd de acasă în cătuşe. Au socotit, de asemenea, că ridicarea lui din biroul guvernatorial ar aduce atingere demnității funcției. Așa că, mai bine în zori, în liniște, la el acasă. Rod a înţeles imediat. Guvernatorului i s-au citit drepturile aproape în şoaptă în propria bucătărie şi a plecat încătuşat, flancat de cei doi ofițeri, în linişte deplină. Pe la prînz, a fost eliberat - plătise cauţiunea fixată de judecător. Aşa a explodat public unul dintre cele mai mari scandaluri de corupţie politică din America.
Blagojevic era, cum ar zice V.V.Ponta, super-votat de tot poporul. Cîştigase de trei ori la rînd alegerile pentru Congres, într-un colegiu din Chicago, şi apoi, în 2002, a cîştigat funcţia de guvernator al Statului Illinois, la mare distanţă față de contracandidatul republican. În 2006, a recîştigat funcţia de guvernator la fel de categoric. Omul era un animal politic pur sînge. Avea farmec, era convingător, tînăr, dinamic, cu alură sportivă şi zîmbet larg, strălucitor. Blago era un cal de curse pe care paria oricine îl vedea.
E drept, primul mandat de guvernator a fost însoţit de zvonuri privitoare la fapte grave de corupţie, dar scandalul politic la Chicago nu este ceva neobişnuit şi vorba „corupţie” nu mai şochează pe nimeni, în oraş. Prin octombrie 2008, agenţii FBI au obţinut mandat să asculte telefoanele guvernatorului. De asemenea, au pus microfoane în biroul său şi în sediul său politic. Vreme de două săptămîni au înregistrat totul. După două săptămîni de interceptări și înregistrări au putut formula nu mai puţin de cinci capete de acuzare. Înregistrările făcute de FBI erau şocante. Cinismul şi dispreţul cu care Blagojevic îi storcea de bani pe unii și pe alții era dezgustător. Scosese la o veritabilă licitație de șpagă printre amicii săi politici un loc de senator al statului Illinoi, vacantat pentru că ocupantul său, un anume Barack Obama, tocmai fusese ales președinte al Statelor Unite. ”Care dă mai mult, ia locul de senator”, le spusese, în clar, guvernatorul. Mandatele de ascultare fuseseră obținute de la judecător în urma unui denunț făcut de trustul „Tribune Co.” (proprietar al celebrului Chicago Tribune), căruia Blagojevic le putea bloca o tranzacţie imobiliară legată de un stadion de baseball, dacă nu concediau cîţiva editorialişti de la ziar, care scriau constant împotriva sa. Și acest șantaj a fost pe deplin dovedit. Că încerca să-şi plaseze soţia într-un serviciu bun folosind banii din campania sa electorală, altă infracțiune dovedită din ascultări, părea, deja, cel mai cuminte abuz. Doar două săptămîni de ascultare a telefoanelor au adus la lumină munţi de dovezi că Blagojevic e corupt pînă în măduva oaselor. După două săptămîni au oprit ascultarea și au trecut la arestarea lui. Dacă mai ascultau încă două săptămîni, probabil că mai aflau alte cinci matrapazlîcuri. Illinois, statul în care se află fascinantul Chicago, are un record trist. În ultimii 40 de ani, patru guvernatori au mers la închisoare pentru fapte de corupţie. Este, probabil, cel mai corupt stat american. Dar ceea ce face diferenţa faţă de noi, de pildă, este că ditamai guvernatorii merg la închisoare în doi timpi şi trei mişcări. Nu există imunităţi, nu există avize prealabile, nu există voturi cu bile. Ca orice alt cetăţean, guvernatorul poate fi arestat imediat, fără nici un fel de oprelişte, în baza mandatului dat de judecător. Din toată această poveste mie îmi rămîne admiraţia pentru un sistem judiciar dezinhibat, dar și pentru o arestare cu stil.
Recomandările noastre
