Constantin cel Mare / sursa foto: Evenimentul istoric
Din cuprinsul articolului
Constantin cel Mare - tentația Orientului. Niciun împărat nu a fost atât de mult tentat de Balcani precum Constantin cel Mare.
Împăratul s-a născut în Balcani și a încercat să pună zona Balcanilor pe harta geopoliticii romane. Roma devenise un simbol care se prăbușea sub propria greutate.
Constantin cel Mare - mai vrednic decât Traian
În 328 d.Hr. a construit podul între Sucidava-Celei, Corabia de azi și Oescus-Ghigen, Bulgaria de azi. A refăcut drumul până la Romula-Reșca de azi în Olt. A construit între Drobeta și Barboși-Galați un val de pământ, numit Brazda lui Novac (trece prin cartierul cu același nume al Craiovei de azi), înglobând Oltenia și Muntenia în autoritatea Romei.
Numele de Restitutor Orbis Romanus este dat indirect de către nepotul său, împăratul Iulian Apostatul. Istoric de ocazie, îi atribuia lui Constantin, unchiul lui spusele: „recucerind, sunt mai vrednic decât Traian, fiindcă este mai greu să recucerești ceva pierdut decât să cucerești prima oară”.
Constantinopolul - creația geopolitică a lui Constantin cel Mare
Constantin cel Mare este împăratul care tranșează în favoarea lui ultima din cele trei tetrahii (tetarhia fusese sistemul inițiat de către împăratul Dioclețian în 282 d.Hr.). Constantin îi succedase tatălui său, Constantius Chlorus în 306, dar după înfrângerea lui Maxentius în 312 și a lui Licinius în 324 d.Hr., a rămas singur împărat până la moartea sa în 337. El a construit în 330 Constantinopolul, intuind că pentru a reface lumea romană trebuia să fie atent în Orient.
Creștinismul - rolul de „egal al Apostolilor” jucat de împărat
Creștinismul a fost folosit de Constantin cel Mare după Sinodul de la Niceea din 325. Anterior îl legalizase la Mediolanum-Milano în 313 alături de Licinius. A omogenizat Imperiul, dar apariția Constantinopolului, la întretăierea dintre Europa și Asia, unde astăzi este Istanbul, nu a făcut decât să accentueze și mai mult diferențele dintre Est și Vest în Imperiul Roman, drumul spre divizare fiind întârziat până spre sfârșitul secolului al IV-lea cu puțin peste o jumătate de secol, de la moartea lui Constantin, la 22 mai 337 d.Hr.
Împăratul s-a botezat pe 21 mai 337 cu o zi înainte de a muri. Tradiția catolică îi atribuie lui așa numitul act „Donatio Constantini”, astăzi considerat a fi un „fals istoric”. Adică el ar fi oferit episcopului Romei autoritatea asupra orașului și implicit a locului unde se ridică azi Vaticanul.
