”Comuniștii trebuie să fie gata să apere cuceririle revoluționare cu prețul vieții!” Ordinul dat inutil de Ceaușescu în 1989. Istoria secretă

Nicolae Ceaușescu: Sursa foto: Arhiva EVZ

Reproducem astăzi un fragment din cuvântarea ținută de Nicolae Ceaușescu cu prilejul Adunării Solemne dedicate împlinirii a 45 de ani de la evenimentele din 23 august 1944.

În 1989, când era ținut discursul președintelui acum defunctei Republici Socialiste România, evenimentul care a scurtat AL Doilea Război Mondial era numit: ”revoluția de eliberarea socială și națională, antifascistă și antiimperialistă”.

”... nu numai în ilegalitate, dar și după 23 August comuniștii, detașamentele clasei muncitoare au luptat cu arma în mână și și-au dat viața pentru socialism. Am ajuns la un înalt nivel de dezvoltare, dar nu trebuie să uităm niciodată că lupta revoluționară nu s-a încheiat și nu se va încheia, că, în orice împrejurări, partidul nostru trebuie să acționeze ca un partid revoluționar.

Comuniștii, muncitorii, toți patrioții trebuie să fie oricând gata să apere cuceririle revoluționare, independența țării, cu prețul vieții! Așa au făcut strămoșii noștri, de la daci și până acum, așa trebuie să facem noi astăzi, să facă comuniștii, patrioții, poporul nostru în viitor, întotdeauna!

Stațiunea cunoscută de romani și regii Ungariei, acum uitată

Cod galben de ploi, vânt puternic, lapoviță și ninsori, în România

Știm și din trecut, și cunoaștem din viața de astăzi că cercurile reacționare imperialiste nu se opresc în fața unor noțiuni abstracte, umane, că, în interesele lor, ucid, omoară, organizează diversiune, destabilizarea în diferite țări socialiste. Lupta de clasă – trebuie să fim pe deplin conștienți – nu s-a încheiat și nu se va încheia cât timp vor exista clasele asupritoare”.

În vara lui 1989, Ceaușescu vedea cum în jurul lui cădeau regimurile socialiste, de aia acuza el ”cercurile reacționare imperialiste”, iar cutremurele care zguduiau ultimii lideri care rămăseseră pe funcții, îi considera victimele diversiunilor.

”Cu arma în mână” părea în august o metaforă, dar în decembrie, când revoltele puneau stăpânire pe țară, Ceaușescu ar fi avut nevoie de un grup de comuniști ”gata să apere cuceririle revoluționare, independența țării, cu prețul vieții”!

Nu i-a găsit, așa că discursul din august rămâne doar un strămoș utopic al ”motivaționalelor”