Falsificarea istoriei evenimentului din 23 august 1944 a început imediat după ce Armata Roșie a pătruns în România.

Discutând ieri într-o emisiune găzduită de studioul EVZ cu istoricii Florian Banu, Florian Bichir și cu sociologul Mirel Palada am observat că fiecare are propria viziune asupra zilei care a grăbit soarta Războiului, dar a și înlesnit abandonarea României în lagărul bolșevic.

Cum se face de un eveniment cu episoade atât de bine explicate de istorici duce pe fiecare la propria convingere?

Explicația stă tocmai în mistificarea la care a fost el supus. Un extras din ziarul ”Scânteia” de vineri, 24 august 1945, prezintă deja, la un an doar, o versiune în care comuniștii deveneau ”eroii” actului de la 23 august.

La 12 luni și o zi de la arestarea mareșalului Ion Antonescu, Regele Mihai I era păstrat încă în narațiune, dar relațiile se deteriorau rapid. De câteva zile, el era în ”greva regală”, și nu a participat la festivitățile primei aniversări a ”insurecției armate”. Amănuntele și rolul jucat de agenții altor puteri sunt în acest ARTICOL.

Iată extrasul de ziar, descoperit de istoricul Florian Banu. Este proba că răspunsul la întrebarea ”când a început mistificarea?” este foarte simplu: imediat!

 23 August, zi de răscruce

 ”Ne-am învrednicit în acest an de luptă cinstită și realizări deschizătoare de drumuri, pentru că am înscris în calendarul istoriei noastre ziua de răscruce din 23 August 1944, ziua doborârii guvernului trădător al lui Antonescu și a alăturării noastre de cei ce luptau împotriva fascismului cotropitor, ziua în care voința poporului și cea a regelui au reușit să dărâme zidul de silnicie care le despărțea spre a porni apoi laolaltă pe drumul intereselor țării, drum devenit liber prin înaintarea triumfală a Armatei Roșii.

Târât într-o aventură a imperialiștilor fasciști la capătul căreia nu putea fi decât propriul său dezastru, poporul român și-a dat seama încă de la început că e trădat și împins la autonimicire. Cu fiecare lună și cu fiecare an de prelungire a unui război condamnat ca o nelegiure împotriva conștiinței umanității însăși, cei mai buni fii ai săi, luptătorii dârji și neînfricați din Partidul Comunist și din celelalte organizații apărătoare ale libertății, își întăreau împotrivirea față de conducerea trădătoare a lui Antonescu și cu tot mai multă stăruință chemau la fapte pe cei ce ar fi putut scurta nenorocirea șării.

Dar chemarea din 6 septembrie 1941 a Partidului Comunist a fost sabotată de trădătorii poporului și națiunii – Maniu și Brătianu.

Atitudinea lor de lașă nesocotire a intereselor naționale a constituit atunci o grea piedică pentru luptătorii antifasciști. Glasul lor aa găsit însă ecou în rândurile Uniunii Patrioților și ale Frontului Plugarilor, care s-au alăturat propunerii comuniste și au contribuit la constituirea ”Comitetului Național de luptă pentru eliberarea țării”.

Manifestul de 1 Mai 1944 adresat poporului întreg de Frontul Unic Muncitoresc constituit la propunerea Partidului Comunist între Partidul Comunist din România și Partidul Social-Democrat, îndemna la lupta de înlăturare a trădătorilor din fruntea țării și la oprirea imediată a participării noastre la războiul criminal și izgonirea cotropitorilor nemți.

Spargerea frontului germano-român în regiunea Iași-Chișinău și înaintarea victorioasă a Armatei Roșii spre interiorul țării au înlesnit trecerea la imediata înfăptuire a proectului (am respectat redactarea originală n.n.) răsturnării guvernului Antonescu, proect ce fusese întocmit încă din luna mai, în urma luării de contact între reprezentanții M. S. Regelui și ai Partidului Comunist.”

Emisiunea de la care a plecat totul o găsiți pe site-ul evz.ro. Merită urmărită pentru că sunt amintite mai toate versiunile ”oficiale” asupra întâmplărilor de acum 77 de ani și cum fiecare versiune a fost folosită de propagandă pentru niște beneficii de moment.

Mai mult, actul de la 23 August capătă deja o nouă versiune oficială, cel puțin așa se întrevede dintr-un mesaj al președintelui Klaus Iohannis. Explicația o găsiți AICI.