Sociologul și geopoliticianul Anton Golopenția a murit pe 9 septembrie 1951 în închisoarea Văcărești, fiind arestat, fără niciun act legal în lotul Pătrășcanu.

În 1939 se căsătorește cu Ștefania Cristescu, și ea sociolog, care își va semna lucrările Ștefania Cristescu-Golopenția (1908 – 1978), cu care are împreună doi copii: Dan Golopenția, cercetător științific (n.1943) și Sanda Golopenția-Eretescu (n. 1940), eminentă lingvistă, stabilită în SUA, profesoară emerită la Departamentul de Studii franceze al Universităţii Brown din Providence și prietenă a Arhivelor Diplomatice.

Între 1941 și 1944, o echipă de cercetători de la Institutul Național de Statistică, în frunte cu Anton Golopenția, au efectuat cercetări în regiunile Harkov și Donețk ale Ucrainei de astăzi, într-o cercetare comandată de regimul antonescian – Identificarea Românilor de la Est de Bug. Paradoxal, la cercetare au participat și câțiva intelectuali cu certe simpatii comuniste, adăpostiți astfel de teroarea regimului antonescian, dar căzuți ulterior victime ale regimului comunist.

Anton Golopenția a avut și o contribuție notabilă la intensa activitate diplomatică desfășurată la Conferința de Pace de la Paris, furnizând expertiză atât în problemele de statistică demografică, etnică, precum și de cartografiere.

Astfel, în septembrie 1946 el a semnalat problemele care decurgeau din folosirea unor hărți sovietice tipărite la o rezoluție redusă, România pierzând în medie 1,5 km la fiecare 1 mm de pe hartă.

Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric