Când m-am entuziasmat şi am spus în editorialul trecut că data de 23 mai 2024 este de maximă importanţă şi marchează o cotitură decisivă în istoria recentă a României, data în care parte din gruparea infracţională Coldea a fost chemată la DNA să dea cu subsemnatul, au fost destui care mi-au temperat entuziasmul. Ba chiar au vrut să mi-l anuleze de tot, scoţând din buzunar argumentul suprem, pe care, de altfel, s-a cădit această grupare de infractori: teama.

De la argumente începând cu: „Ai să vezi! E o mascaradă că e perioadă electorală. Praf în ochi. Nu se va întâmpla nimic până la urmă. Corb la corb nu-şi scoate ochii şi altele asemenea... şi mergând până la mai şoptitul: ai grijă, sunt foarte periculoşi, pe unii i-au ameninţat că le explodează o bombă în faţă”.

        Ei uite că argumente astea, din păcate, toate, foarte reale, pentru că acest grup infracţional organizat a ameninţat oameni, a distrus vieţi, a comis infracţiuni la care nu te-ai fi gândit, a scos basma curată infractori care au jefuit statul sau oamenii de afaceri şi au împărţit cu ei prada, nu mi-au temperat deloc entuziasmul. Dimpotrivă! Acum, afirm sus şi tare că gruparea Coldea a început să fie destructurată, aşa precum se destructurază un clan interlop.

        Mai mult. Pe lângă entuziasm, au început să mi se adeverească şi previziunile din urmă cu o săptămână. Spuneam în noaptea de 23 spre 24 mai că bolovanul a pornit la vale şi că nu va mai putea fi oprit de nimeni. Că vor apărea noi date. Unele dintre ele, incredibile. Că vor apărea noi nume, care fac parte din haita sfâşietoare de bani. Că la DNA va fi coadă de denunţători care se vor scutura de frica pe care le-au insuflat-o aceşti foşti împărăţitori ai României, mai ceva decât la casele de pensii când se dau bilete ieftine pentru tratament la staţiuni.

        Şi aşa a fost. Au apărut acuzaţii noi. Şi au apărut denunţători noi. Săptămâna viitoare, am informaţii că încă cel puţin doi oameni de afaceri, ruinaţi de Coldea şi gaşca, ruinaţi complet, care pur şi simplu şi-au pierdut nu numai averea, ci şi familiile şi sănătate, vor merge la DNA cu plângeri sprijinite pe argumente de netăgăduit. Nu doar înregistrări şi deducţii, ca în cazul lui Hidec, ci probe materiale solide, inclusiv înscrisuri. Unde apar vedetele Dumbravă, Trăilă, iar în spatele lor, ca Dumnezeu numărul unu, Coldea. Oameni de afaceri care nu au avut niciodată de-a face cu ei, până în momentul în care le-au intrat în colimator.

Despre complici și taxa de șmecheri în gruparea infracțională Coldea

        Dar despre Coldea şi compania care se va mări în zilele viitoare, vom avea timp să vorbim în amănunt.

        De data asta aş vrea să vorbim despre complicii lor. Pentru că eu cred că ancheta nu trebuie, în niciun caz, să se oprească doar la aceşti hrăpăreţi, despre care acum, când îi vedem dezbrăcaţi de aura de atotputernici generali de SRI, vedem că nu sunt altceva decât nişte golani care, practic, luau taxa de şmecheri. Ca un clan interlop de cartier, doar că lucrau la alt nivel cu sumele de bani, şi cu protecţia.

        Despre protecţie vreau să vorbim. Despre protecţie şi complici. Coldea, Dumbravă, Cocoru, Anaconda şi ceilalţi, nu au fost aleşi de nimeni în acele funcţii. Au fost numiţi. Au fost adică puşi să conducă una dintre cele mai importante instituţii ale statului român. Cel care i-a numit a fost preşedintele României. De fapt, ultimii doi preşedinţi ai României. De asemenea. Ţara noastră, memebră a UE şi NATO, respectă un standard crucial în ceea ce priveşte instituţiile de forţă. Controlul civil. În Parlamentul României există o Comisie de control a SRI. Comisie formată din parlamentari, adică oameni aleşi de noi tocmai pentru a veghea, în numele nostru, dacă nu cumva vreuna dintre aceste instituţii derapează. Avem cu toţii vii în minte acele imagini ale fericirii, când preşedintele Comisiei de Control a SRI, domnul Georgian Pop, ieşea după o şedinţă scurtă de analiză, zâmbind larg a satisfacţia datoriei împlinite, la braţ cu Florian Coldea şi ne spunea că totul este în regulă. Că activitatea se desfăşoară impecabil. Cât de impecabil se desfăşura, vedem din referatele DNA şi din declaraţiile denunţătorilor, care se înmulţesc de la o zi la alta.

        Am putea să înţelegem că la început a fost o eroare. Că preşedintele a numit pe cine nu trebuia în aceste funcţii cheie ale statului. Şi că, la rândul ei, Comisia a fost trasă pe sfoară. Dar faptele de care este acuzată gruparea infracţională condusă de Coldea nu s-au petrecut într-o săptămână sau două, ci în ani de zile. Şi a cuprins cam tot ce poate însemna infracţiune din Codul Penal. În tot acest răstimp, cei care i-au numit şi cei care, în numele nostru trebuiau să-i controleze să nu o ia razna, nu au văzut nimic? Nu au citit măcar presa nevândută care, timid, mai scotea la lumină câte o fărădelege? Aici avem două variante, amândouă cu aceeaşi concluzie: ori nu au văzut şi nu şi-au dat seama, şi atunci sunt proşti, ori au văzut şi au tăcut, indiferent din ce motive şi atunci sunt complici. În ambele cazuri, trebuie să răspundă.

Răspunderea judecătorilor

        Să coborâm acum sub gruparea infracţională Coldea. Aţi văzut dumneavoastră vreo sentinţă semnată de Dumbravă? Avea el această calitate? Bineînţeles că nu. Atunci? Sentinţele la comandă au fost date de judecători. Şi aici, avem aceleaşi două variante: ori, atunci când dădeau sentinţele nedrepte, judecătorii nu ştiau carte, adică erau proşti, ori erau slugile lui Coldea şi compania infracţională. La fel, în oricare dintre cazuri, trebuie să răspundă şi ei.

        De fapt, aici lucrurile sunt cu mult mai grave. Un judecător este inamovibil. Nimeni nu-i poate pune la îndoială decizia şi, cu atât mai puţin, să-l tragă la răspundere pentru o decizie a sa. De ce, în cazul unui cetăţean de rând, judecătorul este inamovibil şi nu răspunde în faţa nimănui, chiar dacă, evident, sentinţa este aiurea, iar în cazurile în care erau amestecaţi Coldea şi ai lui, această inamovibilitate nu mai funcţiona? Pentru că şi dacă ar fi dat o sentinţă care nu convenea foştilor generali SRI, teoretic cel puţin, aceştia nu aveau ce să-i facă judecătorului.

        Aşadar, nu numai prăduitorii sunt vinovaţi că au făcut ce-au vrut cu România. Ci şi cei care i-au pus în funcţii şi au tolerat acţiunile lor infracţionale, dar şi judecătorii din câmpul tactic, cei necinstiţi, şantajabili ori dornici de parvenire, care le-au stat la dispoziţie cu sentinţe aberante.

        Dacă e să se facă într-adevăr curăţenie, apăi să curăţăm nu numai pereţii şi mobilele, ci şi podeaua şi pânzele de paianjen de pe la colţurile tavanului.  

Editorialul poate fi văzut AICI