Un copil este uitat în casă de părinții și frații lui grăbiți să prindă avionul care-i duce în vacanță. Filmul american “Singur acasă” realizat în 1990 devine blockbuster peste noapte și așa a rămas până în prezent. Dar “Singuri acasă” vă spune ceva? Nu, nu este un film, ar fi fost relaxant.

Este un vis încăpățânat al PSD, UDMR și ce politicieni s-or mai ralia trupei onirice în care ei se văd conducând România singuri, fără să fie deranjați. Sunt doar ei între ei.

Cum pot s-o facă? Prin transformarea președintelui României într-o paiață cu rol figurativ. Care paiață să fie aleasă doar de ei, de parlamentari.

Efectul? Românilor li se va suspenda dreptul de a-și mai alege prin vot direct, președintele țării. Scenariul “Singuri acasă” a fost lansat public săptămâna aceasta de șefii PSD și UDMR, Marcel Ciolacu și Kelemen Hunor prin anunțul celor doi privind urgența modificării Constituției.

Ținta? Unică. Transformarea României din republică semi-prezidențială, cum este în prezent, în republică parlamentară. Punct ochit, punct lovit. Prin modificarea gândită de coriferii PSD și UDMR, președintele României devine la fel de influent precum o secretară de primărie. Ales fiind doar de parlamentari, de așa-zisa elită a țării, șeful statului devine prizonierul acestora. Puterea politică în țară ar urma să fie deținută doar de Parlament. Parlament care decide și compoziția și politicile Guvernului. Parlament care nu va mai fi deranjat de nimeni.

“Singuri acasă”, nu? Parlamentarii își fac România lor, țara lor, paralelă cu România reală. În Constituția actuală, președintele ales direct de români are atribuții consistente: face parte din puterea executivă prin dreptul de a conduce ședințe de Guvern, desemnează premierul, numește Guvernul, numește și revocă miniștri, numește șefii Parchetului General, ai DIICOT și DNA, coordonează politica externă a țării, este comandantul forțelor armate și este președintele Consiliului Suprem de Apărare a Țării (CSAT).

Președintele este un arbitru, un mediator activ între puterile statului dar și între stat și societate. În cazul în care o instituție derapează, președintele poate interveni ori efectiv, ori prin sancționarea comunicațională a situației, în funcție de atribuțiile lui constituționale. Practic, este un președinte-jucător dacă dorește, după cum bine a definit fostul șef de stat Traian Băsescu, forța funcției prezidențiale conferită de Constituție.

Ce crize economice grave generate de lockdown-ul aberant impus în controlorii pandemiei care a blocat toate economiile lumii? Crize amplificate de așa-zisa liberalizare a pieței de energie care, combinată cu utopia globalistă Green Deal au dus la expandarea inflației în UE? Nenorociri care au fost agravate și de efectele dure ale războiului paranoid declanșat de călăul numit Vladimir Putin împotriva Ucrainei. Preocuparea politicienilor de la PSD și UDMR, partide de guvernământ, este una și bună: cum să ne conțopim zdravăn în fruntea țării fără arbitrul prezidențial deranjant și cum să retezăm puterea românilor conferită de votul direct prin care aceștia își aleg președintele pe care îl vor ei?

Nu contează că ministrul PSD de Finanțe Adrian Câciu a ajuns să se împrumute la cele mai mari dobânzi din UE. Și că în România inflația a ajuns la 14%. E nesemnificativ că miniștri PSD de la Muncă și Sănătate, Budăi și Rafila, nu fac nimic. Un nimic total. Doar se vaietă de dimineață până seara că soarta nu-i cu ei, că ar vrea ei dar nu-i lasă alții.

Dacă miniștrii lor sunt jalnici, șefii, Marcel Ciolacu și Kelemen Hunor sunt de-a dreptul batjocoritori la adresa inteligenței românilor. Ambii au insistat zilele acestea că prin modificarea Constituției visată de ei, trecerea de la republică semi-prezidențială la republică parlamentară, atribuțiile președintelui României nu se clintesc din loc, rămân aceleași.

Deși președintele țării, devenind plastilină în mâinile lor, a parlamentarilor, va putea fi imediat amuțit sau chiar amputat printr-o simplă ridicare de sprânceană de către liderii luminați ai Legislativului. De ei, cei care se visează movie stars în filmul producție proprie, “Singuri acasă”.

Într-o democrație fiecare are dreptul la libertatea de opinie. România încă mai este o democrație deși românii nu uită de câte ori în ultimii 32 de ani, cea mai mare valoare a democrației, libertatea, le-a fost luată cu asalt, încolțită și jumulită de centrele de putere.

Dacă tot vor liderii PSD, UDMR și ce aliați și-or mai găsi ei, să modifice Constituția, de ce nu aplică atunci rezultatul referendumului din 2009? Acela în care românii au votat pentru un Legislativ cu 300 de parlamentari? Așa ar proba liderii PSD și UDMR că se pliază cu adevărat pe așteptările românilor. Dacă i-o fi interesând cu adevărat acest aspect.

La ora actuală România duce în spate 466 de parlamentari la o populație estimată de Institutul Național de Statistică în iulie 2021 ca fiind de 22 de milioane. Cu precizarea, populație de 22 de milioane cu domiciliul în România. Practic, populația țării este estimată de specialiști ca fiind de aproximativ 15 milioane de români trăitori în țară. Restul sunt plecați de mult prin zări străine în căutarea unor lumi mai bune și vin acasă doar în vacanțe.

Prin comparație, Congresul SUA compus din Camera Reprezentanților și Senat are 535 de parlamentari care se raportează la o populație de 331,5 de milioane de americani.

Partenerii de guvernare ai PSD și UDMR, cei de la PNL, s-au abținut de la comentarii pe acest subiect. Liderii PNL nu doresc republică parlamentară. Sunt suficient de siguri pe șansele prezidențiabilului pe care îl vor avansa, premierul și șeful lor de partid, Nicolae Ciucă. În plus, liberalii au simțit ce bine este ca președintele țării să provină din rândul lor. Le place să-i tracteze cineva, e mai confortabil. Liderii PSD și nu ei, liberalii, au o problemă cu prezidențiabilul.

Descălecarea lui Mircea Geoană drept candidat la Cotroceni în 2024 care trebuie susținut de PSD, mutare în plic expediată din zona socialiștilor americani, place, nu place, le provoacă un disconfort aprig pesediștilor. Acesta este încă unul dintre motivele grele pentru care PSD vrea republică parlamentară. Pe lângă cel deja istoric: cu excepția (tragică pentru România) Ion Iliescu, toți prezidențiabilii PSD, Adrian Năstase, Victor Ponta, Viorica Dăncilă au fost respinși de public prin vot. Klaus Iohannis a acceptat joi, 12 mai, că legea fundamentală a țării poate fi schimbată.

Șeful statului nu este un naiv. Știe și el că suspendarea de către politicieni a dreptului alegătorilor de a-și alege singuri președintele va enerva și mai rău publicul. Românii au un apetit mult mai mare să participe la votarea președintelui țării decât la votarea parlamentarilor. Probă: peste 9 milioane de români, 50% dintre alegători, au votat în al doilea scrutin prezidențial din noiembrie 2019 în urma căruia Iohannis a fost reales președinte.

În decembrie 2020, la alegerile parlamentare s-au prezentat la vot 5,7 milioane de alegători, respectiv 31,8%. Politicienii nu au învățat nimic în urma atâtor întâlniri cu publicul la urnele de vot . Ok, îi așteptăm la următoarea întâlnire.