În acelaşi timp, opoziţia prokurdă şi-a intensificat atacurile contra preşedintelui Erdogan, pe care îl consideră responsabil pentru atentatul de la Ankara, cel mai sângeros din istoria Turciei, soldat cu cel puţin 97 de morţi şi care s-a produs cu doar trei săptămâni înaintea alegerilor generale.  

"Înfrângerea electorală l-a înfuriat pe Erdogan (…), kurzii nu au avut încredere să-i dea voturile pentru proiectul său de republică prezidenţială", a afirmat Orhan Pamuk, transmite Agerpres.

"Guvernul şi armata au decis să reînceapă războiul împotriva mişcării kurde", a completat autorul turc, faimos pentru romanele “Mă numesc Roşu”, "Zăpada", “Muzeul Inocenţei” şi "Istanbul: Amintirile şi Oraşul".

"Întreaga naţiune înţelege azi calculele lui Erdogan", a precizat scriitorul turc aflat în prezent la New York. "În primul rând, el [Erdogan, n.red.] nu a vrut să facă parte din coaliţia internaţională împotriva Califatului Islamic. Apoi, a fost de acord să facă ceea ce i-au cerut americanii. Dar, în acelaşi timp cu Califatul, el a început bombardarea kurzilor", a explicat Pamuk.

Opoziţia îl acuză Erdogan că toarnă ulei pe foc în conflictul kurd, în speranţa de a atrage electoratul naţionalist. La ultimele alegeri legislative, din 7 iunie, Partidul Justiţiei şi Dezvoltării (AKP), la guvernare, a pierdut majoritatea absolută de care dispunea din 2002, spulberând speranţele preşedintelui Erdogan de a modifica Constituţia pentru a-şi consolida puterile.

RFI.ro: Un expert în chestiunile Orientului Mijlociu nu exclude o complicitate a statului turc

Le Figaro” a cerut opinia lui Fabrice Balanche , conferențiar la universitatea Lyon 2, director al Grupului de cercetare și studii asupra Mediteranei și orientului Mijlociu. Acesta spune că principalii suspecți sunt grupările teroriste precum Statul Islamic sau Al-Nusra, dar nu exclude nici mișcările ultranaționaliste turce.

”Statul Islamic este capabil să-i urmărescă până la Ankara pe susținătorii kurzilor din Siria, și nu ar fi primul atentat de acest fel din Turcia. De exemplu, atentatul de la Suruc, din iulie. Dar să nu uităm atentatul din mai 2013, atribuit oficial de Erdogan extremei stângi turce dar care, fără îndoială, provenea de la mișcările jihadiste. (…)

Dar și ultranaționaliștii turci pot fi la originea acestui atentat. Ei se opun categoric oricărei forme de recunoaștere a identității kurde și recurg la violență în totală impunitate. Dar în ambele ipoteze se pune problema unei eventuale complicități a statului turc. În privința PKK, nu cred că-l putem exclude din lista de suspecți, chiar dacă, bineînțeles, el este desemnat în mod prioritar de către șeful statului turc. Dar HDP, patidul democratic al poporului, pro-kurd, nu este un concurrent pentru PKK. (…)

Alegerile legislative vor avea loc la 1 noiembrie. AKP, [partidul lui Erdogan], nu a reușit să obțină la precedentele alegeri, din iulie, majoritatea și nici să formeze o coaliție. Și aceasta, îndeosebi din cauza scorului excellent al HDP, care a depășit pragul de 10%. Toată strategia lui Erdogam vizează așadar reducerea influenței acestui partid prin a pune botniță mass mediei de opoziție, cum ar fi ziarul Zaman, apropiat mișcării Fethullah Gulen sau ziarul kemalist Hurryet.

La nivel regional, Turcia resimte consecințele crizei siriene. Dacă Erdogan a pierdut la precedentele alegeri voturile conservatorilor kurzi , a fost din cauza atitudinii legate de luptele din orașul sirian Kobane. Erdogan sprijină grupurile jihadiste în lupta lor contra lui Bashar Al-Assad dar în egală măsură și contra partidului kurzilor din Siria, care a stabilit o zonă de autonomie în nordul țării. (…) El a lăsat o Statul Islamic să-I masacreze pe kurzi la Kobane, arătînd în mod deschis că este aliatul jihadiștilor. Iar asupra atentatului de la Suruc nu s-a făcut încă lumină”.  

Puteti citi şi AICI o analiză deosebit de intersantă despre jocul dublu şi ambiguu al preşedintelui Erdogan, despre care preşedintele sirian Bashar al-Assad spunea că “se visează liderul unui sultanat al Frăţiei musulmane care să se întindă de la Atlantic la Mediterană”.