Beijingul încearcă să influențeze alegătorii din Taiwan, în timp ce Moscova își propune să încline balanța în alegerile prezidențiale din SUA în favoarera lui Donald Trump

În 2024, guvernele Chinei și Rusiei vor încerca să-și folosească influența politică și economică pentru a influența procesele electorale esențiale. Beijingul încearcă să împiedice Partidul Democrat Progresist (DPP) să câștige alegerile prezidențiale și legislative din Taiwan, din 13 ianuarie. Între timp, Moscova își propune să-l sprijine pe Donald Trump în alegerile prezidențiale din SUA, din 5 noiembrie. Răspunsul la campaniile de interferență ale autocrațiilor în alegerile respective reprezintă o dilemă pentru democrațiile constituționale.

Beijingul încearcă să influențeze alegerile din Taiwan

Problema Taiwanului este caracterizată de oficialii chinezi drept „nucleul intereselor centrale ale Chinei”. Unul dintre cele mai importante obiective politice ale Beijingului în 2024 este asigurarea înfrângerii candidatului DPP la președinție, William Lai, la alegerile din Taiwan, din ianuarie. Partidul Comunist Chinez (PCC) are suspiciuni profunde cu privire la rădăcinile antiautoritare ale DPP, îi detestă promovarea dialectului taiwanez și a identității taiwaneze și consideră că o altă victorie a DPP va reduce probabilitatea unificării în condițiile dorite de Beijing, scrie thediplomat.com.

Antipatia PCC față de DPP este de lungă durată. În perioada premergătoare alegerilor din Taiwan din 2004, Chen Shui-bian de la DPP, pe atunci președintele Taiwanului, a anunțat un referendum privind independența, care a dus la rumoare din partea Beijingului, precum și la avertismente din partea Statelor Unite că nu vor sprijini o abatere de la status quo-ul dintre părți. În fața opoziției Washingtonului, Chen a atenuat întrebările referendumului, care oricum nu a reușit să atragă cvorum, după ce opoziția a boicotat votul.

Interesul Republicii Chineze

Liderii DPP au moderat și nu mai cer independență de jure, deși rămân profund precauți față de Beijing și susțin status quo-ul independenței de facto. În discursul său inaugural din 2016, președintele Tsai Ing-wen a spus că va fi un ferm „gardian al păcii” și că va menține dialogul dintre părți (Beijingul a întrerupt preventiv astfel de contacte oricum). Într-un discurs ulterior de Ziua Națională a Republicii Chineze, Tsai a mers mai departe, spunând că va „menține atât democrația Taiwanului, cât și status quo-ul păcii peste strâmtoarea Taiwan”.

Presupusul succesor al lui Tsai, actualul vicepreședinte William Lai, s-a angajat, în mod similar, să mențină status quo-ul dintre China și Taiwan. În ciuda comentariilor regretabile ale lui Lai din 2017, în care s-a autodenumit „un actor politic care susține independența Taiwanului”, candidatul la președinție al DPP a moderat această afirmație. Într-un articol de opinie pentru Wall Street Journal din 4 iulie, Lai a spus în mod explicit: „Voi susține status quo-ul dintre părți – care este în interesul Republicii Chineze, așa cum este cunoscut oficial Taiwanul, cât și al comunității internaționale."

Beijingul a suspendat dialogul cu Taiwanul

Însă poziția moderată a DPP cu privire la legăturile dintre China și Taiwan nu a mulțumit PCC, deoarece antipatia Beijingului este în mare măsură determinată de diferențe fundamentale privind ideologia și identitatea, nu de politică. Beijingul a suspendat dialogul cu Taiwanul în ziua învestirii lui Tsai și nu a reluat discuțiile, în ciuda sprijinului lui Tsai față de status quo-ul și a apelurilor la dialog. Ostilitatea Beijingului față de DPP se manifestă acum prin interferența în viitoarele alegeri din Taiwan, încercând să ridice partide și candidați alternativi.

Ingerința electorală a Beijingului a variat de la semi-fățișă la nerușinată. Beijingul intensifică campaniile de dezinformare împotriva DPP prin intermediul rețelelor sociale. Mai flagrant, Beijingul a desfășurat, de asemenea, o „investigație” asupra așa-numitelor bariere comerciale ale Taiwanului, restrângând comerțul cu insula, dăunând standardelor de viață din Taiwan și subminând legitimitatea performanței DPP în fața electoratului. Într-un semn lipsit de subtilitate privind natura politică a investigației sale, Ministerul Comerțului din China va încheia ancheta pe 12 ianuarie, cu o zi înainte de alegerile prezidențiale din Taiwan.

Tensiunile comerciale China-SUA

Implicațiile economice ale investigației sunt semnificative. China continentală și Hong Kongul au reprezentat 42 la sută din exporturile Taiwanului în 2021 și 39 la sută în 2022. În acest an, totuși, ponderea a scăzut la 35 la sută, deoarece exporturile Taiwanului până în prezent în China continentală și Hong Kong sunt până în noiembrie de 139 de miliarde de dolari, în scădere cu 19% față de nivelul anului anterior, potrivit statisticilor Ministerului de Finanțe al Taiwanului.

O parte din declin este atribuită slăbiciunii industriei de cipuri din Taiwan, care a fost afectată de tensiunile comerciale China-SUA. Pe de altă parte, măsurile comerciale ale Chinei au vizat în mod disproporționat circumscripțiile tradiționale ale DPP, slăbind probabil sprijinul pentru candidații partidului, inclusiv pentru Lai.

Beijingul și-a folosit, de asemenea, influența economică pentru a modela domeniul alegerilor prezidențiale și pentru a consolida opoziția față de DPP. Terry Gou, miliardarul fondator al Foxconn, și-a retras oferta nerealistă de campanie prezidențială, după ce Beijingul a lansat o investigație asupra companiei sale. Surse mass-media de stat chineze au sugerat puternic că ancheta a fost efectuată din cauza temerilor că o candidatură a lui Gou ar împărți votul anti-DPP și ar spori șansele lui Lai.

Interferența flagrantă a Beijingului în alegerile din Taiwan

De asemenea, Beijingul ar fi încercat să ajute la intermediarea unei unități între cei doi rivali principali ai DPP, deși acest lucru este greu de demonstrat.

Nu este clar cum ar trebui să răspundă Washingtonul și Bruxelles-ul – sau ar fi trebuit să răspundă – la interferența flagrantă a Beijingului în alegerile din Taiwan. Poate că cea mai bună cale de acțiune este să atragă atenția asupra campaniilor de interferență ale PCC, sugerând în privat că amestecul electoral ar putea în cele din urmă să aibă un efect de bumerang, să producă rezultatul pe care Beijingul încearcă să-l evite și să întărească și mai mult opoziția față de PCC pe insulă.

În orice caz, miza alegerilor din Taiwan, deși serioasă, nu este una existențială. Toți cei trei candidați majori la președinție – din DPP, KMT și Partidul Popular din Taiwan – par dedicați primelor principii ale democrației constituționale, cum ar fi respectarea statului de drept și pluralismului. În mod similar, toți cei trei candidați susțin status quo-ul dintre părți, deși în moduri diferite și în grade diferite. Democrația din Taiwan va supraviețui următoarelor alegeri prezidențiale, in pofida interferenței Beijingului.

Moscova încearcă să învingă Ucraina și să prejudicieze NATO, prin alegerile prezidențiale din SUA

În timp ce provocările de interferență electorală din Taiwan sunt grave, dar gestionabile, cea mai veche democrație din lume este într-un mare pericol. Statele Unite se află în pragul unor crize constituționale multiple, amplificate de campaniile sofisticate de interferență economică și politică ale Moscovei.

Fostul președinte Donald Trump este în prezent favorit pentru a deveni următorul președinte al Statelor Unite. El se confruntă, de asemenea, cu 91 de acuzații de infracțiune, a fost pus sub acuzare pentru incitare la insurecție, spune că va fi „dictator din prima zi” și a cerut rezilierea unor părți din Constituția SUA. În plus, Trump a cochetat cu retragerea din NATO; este supărat că a fost pus sub acuzare pentru șantajarea președintelui ucrainean Volodimir Zelenski în 2019; și a spus, în mod amenințător, că va pune capăt conflictului Rusia-Ucraina în 24 de ore.

Kremlinul va susține pentru a treia oară candidatura lui Trump

În consecință, este aproape sigur că Kremlinul va susține pentru a treia oară candidatura lui Trump, dat fiind haosul pe care îl va produce o altă președinție a lui Trump la conducerea principalului său adversar,  prejudiciul pe care îl va provoca pentru NATO și pentru sistemul de alianță al SUA, plus perspectiva foarte reală că Trump Casa Albă va asigura victoria forțelor ruse în Ucraina.

Istoria campaniilor de ingerință electorală ale lui Vladimir Putin demonstrează o înțelegere aprofundată a dinamicii alegerilor în democrațiile occidentale și o conștientizare a modului în care se poate valorifica capacitatea economică limitată a Rusiei de a întări candidații preferați ai Moscovei. Prima utilizare de către Putin a instrumentului energetic pentru a influența alegerile străine se poate să fi avut loc în urmă cu aproape două decenii, în septembrie 2005, când a inaugurat o conductă de gaz cu doar 10 zile înainte de alegerile din Germania, pentru a consolida candidatura cancelarului german de atunci, Gerard Schroder.

Pârghia petrolieră a Rusiei

Putin a continuat să folosească pârghia petrolieră a Rusiei pentru a influența rezultatele politice occidentale, în special în Statele Unite. Rusia a redus producția de țiței înainte de alegerile prezidențiale din SUA din 2016, crescând prețurile de consum; creșterea producției în septembrie 2018, înainte de alegerile intermediare din SUA; și, împreună cu OPEC+, a scăzut drastic producția în octombrie 2022. În fiecare caz, opțiunile lui Putin privind producția de petrol s-au aliniat cu interesele politice ale lui Trump. Rusia și alte autocrații petroliere par extrem de dispuse să reducă producția înainte de alegerile prezidențiale din SUA din 2024, pentru a stimula candidatura lui Trump.

Cu toate acestea, nu este clar cât de mult va tolera Beijingul tulburările de pe piețele petroliere. China este cel mai mare importator de țiței din lume și va avea de suferit, cel puțin temporar, dacă Putin va provoca și mai multă suferință economiei globale, înainte de alegerile prezidențiale din SUA.

Revenirea lui Trump la casa Albă

Mai mult, revenirea lui Trump la Casa Albă ar putea duce la reimpunerea sancțiunilor de „presiune maximă” împotriva Iranului și probabil Venezuelei, pe termen mediu, trimițând prețurile mondiale în sus și majorând factura la importul de petrol a Beijingului, când se confruntă deja cu o situație economică tensionată.

În cel mai rău scenariu pentru Beijing, impunerea de către Trump de noi sancțiuni agresive împotriva Iranului și legături strânse de afaceri cu Arabia Saudită ar putea determina oricare dintre aceeste țări să caute o armă nucleară, injectând o instabilitate majoră într-o regiune care reprezintă jumătate din importurile de petrol ale Chinei. În timp ce Beijingul și-a asumat un rol diplomatic mai asertiv în regiune, intermediind restabilirea legăturilor diplomatice dintre Riad și Teheran, capacitatea sa de a gestiona un „triunghi al apocalipsei” extrem de inflamabil între Trump, prințul moștenitor saudit Mohammed bin Salman și liderul suprem Ali Khamenei al Iranului este foarte incertă.

În consecință, în timp ce Beijingul și Moscova împărtășesc un interes în scindarea alianței occidentale, dorința Chinei de a menține stabilitatea pe piețele petroliere poate contrazice interesul Rusiei de a susține candidatura lui Trump.

Guvernele autoritare încearcă să modeleze alegerile și reușesc

Cele mai puternice două autocrații din lume sunt pregătite să obțină un oarecare succes în campaniile lor de ingerință. În timp ce DPP pare probabil să asigure o victorie în cursa prezidențială, sancțiunile economice ale Beijingului împotriva Taiwanului și campaniile informaționale de pe insulă vor asigura, cel puțin, că revine KMT controlul legislativului.

În mod similar, sprijinul Kremlinului pentru Donald Trump pare probabil să plătească dividende semnificative și potențial uriașe. Alte alegeri apropiate vor afecta și mai mult democrația americană, cel puțin, în timp ce revenirea la președinția SUA a unei figuri supuse de două ori procesului de impeachment ar submina, probabil, efortul de război ucrainean, ar putea prejudicia NATO și ar putea chiar elimina democrația constituțională ca pe o provocare viabilă pentru naționalismul autoritar populist susținut de Putin și de cei asemenea lui.

Atât Beijingul, cât și Moscova se bazează pe instrumente informaționale și, poate mai important, economice pentru a slăbi perspectivele electorale ale oponenților lor și, în unele cazuri, pentru a-și consolida candidații preferați. Aceste campanii de influență autoritare reprezintă dileme spinoase pentru democrațiile liberale. Ar trebui democrațiile constituționale să stea deoparte și să observe pur și simplu cum guvernele autoritare se amestecă în procesele lor electorale și își plătesc candidații preferați? Și dacă e să contracareze aceste eforturi, cum să facă? (Traducerea- Rador)