Practic cele mai negre premoniții de la momentul anunțării, în campania electorală, a nemulțumirilor președintelui Trump privind deficitul comercial cu China se realizează acum, iar perspectiva de a intra într-o nouă etapă de  creștere a taxelor, amânată până la 15 decembrie, nu e de bun augur. Și asta se întâmplă în paralel cu situația din Hong Kong și pierderea dramatică a controlului local în favoarea democraților și reformatorilor, în timp ce existența taberelor de reeducare ale uigurilor și expunerea procedeelor de acțiune ale Chinei în aceste facilități au zdruncinat puternic credibilitatea statului comunist.

Traversăm astăzi una din cele mai complicate perioade de la bătăliile pe taxe și impozite comerciale la nivel global din anii 30: războiul sino-american, declanșat în faza sa active acum 17 luni de către SUA. Și indiferent de modul în care va fi soluționată această primă etapă a acordului, despre care s-a vorbit de luna trecută ca fiind spre finalizare, sau chiar încheierea acordul complet, problemele rivalităților economice și comerciale între Washington și Beijing, ca și cele politice, de la baza lor vor rămâne.

Este o rivalitate perenă care amenință să însoțească această perioadă istorică pe o durată de una- două decade, mai ales că substratul politic și rivalitățile militare vin să dubleze situația economică și motivațiile care îi dau dimensiunea retrânsă, comercială.

Miercuri, China a anunțat o cădere dramatică a profiturilor pe primele 8 luni ale anului la un nivel de 9.9%, respectiv o scădere cu 427,56 miliarde de yuani, echivalentul a 60,74 miliarde de dolari. Motivele directe sunt reducerea cererii și efectele și presiunile războiului comercial cu Statele Unite. Această scădere la produsele industriale se suprapune – ca să nu spunem direct că determină sau e accentuată de – scăderea comerțului global în luna septembrie cu 1,3%, față de o creștere în august cu 0.5%, potrivit CPB World Trade Monitor, iar perspectivele
negocierilor și întârzierii încheierii unui acord par suicidare pentru economia chineză și, deopotrivă, pentru economia mondială.

Statele Unite au pe masă foarte multe teme de nemulțumire față de Chinala nivel comercial, dar fiind vorba despre un acord comercial atât de mare, ca dimensiuni financiare și volum, atât de extins și cu o tematică atât de variată, Președintele Donald Trump a preferat să o abordeze pe tranșe și nivele de dificultate, asta și din nevoia de a putea livra, la intervale regulate și nu foarte lungi, victorii de etapă. Ei bine, negociatorii celor două părți au reușit să acopere, cât de cât, doar prima parte a acordului, care privește lucrurile simple, în măsura în care un deficit comercial de 500 miliarde de dolari e un asemenea lucru simplu de rezolvat.

Nici aici lucrurile nu sunt încă clare, dar așteaptă pe masă pentru fazele următoare temele transferurilor forțate de tehnologie – faza a doua a negocierilor – furtul de proprietate intelectuală (cu tot cu componenta preluării big data și a datelor personale ale cetățenilor americani și ai lumii), hackingul și atacurile cibernetice, manipularea monedei și limitarea participării investitorilor în companiile locale.

Până atunci, negocierile sunt blocate la presiunile Chinei de a reduce substanțial suprataxa de 15% pentru produse valorând 125 miliarde de dolari, implementată la 1 septembrie și 25% taxe pentru produsele industriale și importuri din China în SUA, sancțiune anterioară. În plus, dacă această primă fază a acordului nu e realizată până la 15 decembrie, Președintele Trump trebuie să decidă asupra introducerii unei noi creșteri de taxe cu care a amenințat deja, de 15% pentru produse valorând 160 miliarde importuri din China.

În urma situației anunțate miercuri de China, marți (la Washington, pe alt fus orar, dar la interval de ore) Președintele american a anunțat public despre o discuție telefonică între negociatori care aduce foarte aproape prima fază de un acord. A fost doar un anunț politic, pentru a elibera presiunile noi de pe piețe, și nu întâmplător bursele au crescut substanțial după acest anunț. Convorbirea telefonică a avut loc între reprezentantul special pentru comerț, Robert Lighthizer și Secretarul Trezorerie, Ministrul Finanțelor în SUA, Steven Mnuchin, de partea americană, cu vicepremierul chinez Liu.

Partea chineză a anunțat că această convorbire a fost auzită și la ea au participat și ministrul comerțului, Zhong Shan, guvernatorul băncii centrale a Chinei, Yi Gang, și șeful adjunct al planificării statale în China, Ning Jizhe.
În ciuda anunțului optimist al Președintelui american, comunicatul oficial american susține că negociatorii “au discutat preocupările fundamentale” și “au ajuns la un consens despre cum pot să rezolve aceste probleme”, “fiind de acord să continue conversația”.

O formulă foarte diplomatică de a liniști investitorii, dar care comunică faptul că suntem încă departe de un acord. Dacă mai putem aici la socoteală și refuzul politicos și amânarea lui Lighthizer și Mnuchin de a vizita Beijingul, având în vedere că o asemenea vizită se poate face doar dacă există „o șansă reală de a ajunge la un acord final”, putem realiza dimensiunea problemelor și distanța față de o soluție, indiferent de voința liderilor politici de a încheia
conflictul comercial dintre China și SUA cât mai repede.

Dar aceasta nu este singura preocupare a Chinei. Alegerile din Hong Kong de duminică au arătat că 90% din voturile din Consiliul districtual au fost câștigate de democrați și, chiar dacă e vorba despre un Consiliu cu rol consultativ, presiunea față de guvernatorul chinez al regiunii a crescut dramatic, după violențele din stradă. Președintele Trump nu a ezitat să salute această situație și să ceară, în paralel cu anunțul care slăbea presiunile asupra Chinei, ca Președintele Xi să se implice și să soluționeze situația din exclava administrată de China după preluarea de la Marea Britanie, anunțând sprijinul Washingtonului față de protestatari.

Intervenția vine după ce Congresul american a votat Hong Kong Rights and Democracy Act, o lege care susține mișcările de protest, fapt ce a determinat în ajun chemarea ambasadorului american la Beijing, Terry Branstad, la MAE chinez pentru a i se înmâna o notă de protest în legătură cu actul votat care reprezintă o ingerință în treburile interne ale Chinei. În plus, suntem după nu mai mult de 10 zile de când asociațiile internaționale de drepturile omului, urmate de mass media globală, au prezentat acțiunile scandaloase ale regimului chinez împotriva populației uigure, de religie islamică, din provincia Xinjiang în taberele de reeducare ale sistemului communist chinez. Ambele elemente sunt unele de subminare gravă a imaginii Chinei care nu ajută în poziția sa de negociere oricum slăbită în războiul comercial cu SUA.

Trebuie spus, în egală măsură, că acțiunile Washingtonului au o componentă strategică, aceea de a bloca preluarea primei poziții în economia globală de către China, în mod artificial. Iar posibilele consecințe pot fi foarte grave, dincolo de recesiunea globală și costuri pentru ambele state antrenate în războiul comercial: decuplarea celor două economii, creșterea costurilor produselor altădată cumpărate din China, creșterea deficitelor față de alte state – problema e structurală, iar SUA are deficite cu nu mai puțin de 102 state ale lumii – și nivelul scăzut al economisirii în SUA.