Cetatea de Scaun a Sucevei este un monument istoric important al României. Ea are o istorie îndelungată și semnificativă, care o plasează în centrul evenimentelor medievale ale Moldovei. Cetatea a fost construită în marginea de est a orașului Suceava, pe un deal, aflată la o înălțime de 70 de metri. Din interiorul ei poate fi văzut orașul, oferind una dintre cele mai frumoase panorame. Ea a rămas în istorie și datorită faptului că nu a fost niciodată cucerită, rezistând asediilor repetate de-a lungul timpului.

Cetatea de Scaun a Sucevei nu a fost construită de Ștefan cel Mare

De cele mai multe ori, Cetatea Sucevei este legată de Ștefan cel Mare. Puțini sunt cei care știu că ea nu a fost construită la cererea domnitorului moldovean. În perioada domniei sale au fost construite cele mai importante fortificații, însă a fost ridicată la sfârșitul secolului al XIV-lea. Construcția a început în timpul domniei lui Petru I Mușat (1375-1391), ca reședință a domnitorilor Moldovei și centru administrativ al țării. Ea făcea parte din sistemul de fortificații construit în momentul în care a apărut pericolul otoman.

Cetatea de Scaun a Sucevei a fost un punct strategic de apărare împotriva invaziilor străine. A rezistat mai multor asedii, inclusiv celor conduse de otomani și polonezi. În 1476, cetatea a fost atacată de armata otomană a lui Mahomed al II-lea, însă a rezistat cu succes. Ulterior a fost extinsă și întărită semnificativ în timpul domniei lui Ștefan cel Mare (1457-1504).

Ștefan cel Mare a transformat-o într-o fortificație redutabilă, capabilă să reziste asediilor puternice. La aproximativ 100 de ani de la construcție, zidurile au fost înălțate și lărgite, iar cetatea a fost înconjurată de un șanț adânc de apărare. Ea a avut un rol strict militar, fiind foarte bine fortificată și având un sistem defensiv extreme de bun. De asemenea, cetatea de la Suceava nu a avut niciodată o garnizoană foarte mare.

Suleiman Magnificul a jefuit Cetatea Sucevei

Cetatea de Scaun a Sucevei are o formă rectangulară, cu bastioane semicirculare la colțuri, și este înconjurată de ziduri groase din piatră. În interior includea mai multe încăperi și săli, folosite pentru diverse scopuri administrative, militare și de locuit. Zidurile au fost construite din piatră locală și aveau o înălțime impresionantă. Turnuri de apărare erau dispuse strategic pentru a maximiza vizibilitatea și capacitatea de apărare. Accesul în cetate se făcea printr-o poartă solidă, protejată de un pod mobil și un șanț de apărare.

A fost supusă mai multor asedii, dar nu a fost niciodată cucerită. În 1476, după bătălia de la Valea Albă (Războieni), cetatea a rezistat asediului otoman condus de sultanul Mehmed al II-lea. În 1497, în timpul campaniei regelui Poloniei Ioan Albert, cetatea a rezistat din nou unui asediu major. În 1538, Cetatea Sucevei păstra tezaurul Moldovei. În această perioadă, Petru Rareș, domnitorul Moldovei (1527-1538 și 1541-1546), a încercat să mențină independența țării. Încercările sale nu au dat rezultate, iar relațiile cu Imperiul Otoman au devenit din ce în ce mai tensionate. În contextul conflictelor politice și militare din acea perioadă, armata otomană condusă de Soliman I, cunoscut și sub numele de Suleiman Magnificul, a jefuit cetatea.

Soliman I a organizat o campanie militară împotriva Moldovei. Sultanul dorea să îl înlăture pe Petru Rareș, care fusese aliat cu Polonia. În locul său voia un domnitor mai loial Imperiului Otoman. Armata otomană a reușit să intre în Cetatea de Scaun a Sucevei, deși puternic fortificată, și să o jefuiască. Au luat cu ei mai multe bunuri prețioase printre care documente importante și tezaurul domnesc. În timpul acestui jaf a fost luată și sabia din oțel a lui Ștefan cel Mare. Sabia se află și astăzi în Istanbul, la muzeul Topkapî.

Cetatea de Scaun a Sucevei, abandonată după ce a adăpostit domnitorii Moldovei

Importanța cetății de la Suceava a început să scadă după moartea lui Ștefan cel Mare. În secolul al XVII-lea, în timpul domniei lui Alexandru Lăpușneanu, capitala Moldovei a fost mutată la Iași. El este obligat de Imperiul Otoman, care l-a urcat pe tron, să dărâme toate cetățile pentru ca țara să nu se poată apăra. Domnitorul alege să distrugă sistemul de fortificare prin incendiere. Cetatea Sucevei rezistă cu stoicism, iar la sfârșitul secolului al XVI-lea devine reședința domnitorilor Aron Vodă (1592-1595), Ștefan Răzvan (1595) și Ieremia Movilă (1595-1606).

Ieremia Movilă rectifică zidurile vechii cetăți. Lucrări de restaurare se fac și în timpul domniei lui Vasile Lupu (1634-1653). În 1653 au lupte loc mai multe lupte pentru tron între Vasile Lupu și logofătul Gheorghe Ștefan. În timpul acestora, Cetatea de Scaun a Sucevei suferă avarii grave. Între anii 1662 și 1668 este instalată o monetărie, la cererea lui Eustratie Dabija (1661-1665). În 1673, în cetate se instalează o garnizoană polonă, cu acordul voievodului Ștefan Petriceicu (1672-1673, 1673-1674), alungată după șase luni de oștile turcești. Pe scaun urcă Dumitrașcu Cantacuzino (1673, 1674-1675), care este obligat de Imperiul Otoman să dărâme cetatea. După o perioadă de declin, cetatea a fost supusă unui asediu de către trupele poloneze conduse de Jan Sobieski, regele Poloniei, în 1691. Acest eveniment a marcat începutul unei perioade de degradare și abandon treptat.

După secolul al XVII-lea, Cetatea de Scaun a Sucevei a fost abandonată, iar zidurile sale au început să se degradeze. O mare parte din structuri s-au prăbușit sau au fost demontate pentru a fi folosite ca materiale de construcție. Restaurarea cetății a început în secolul al XX-lea. Atunci au fost inițiate mai multe proiecte de restaurare pentru a salva cetatea și a o transforma într-un obiectiv turistic și cultural important. Lucrările de restaurare au continuat și în secolul XXI, cu scopul de a reconstrui și conserva cât mai mult din structura originală. În 2004, cetatea este inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava, potrivit Agerpres.