Numai că, vedeți dumneavoastră, de data asta lucrurile sunt ceva mai complicate. Pentru că stră-stră-stră- nepotul se uită azi la „Certificatul de clasă” al celui care i-a fost, dinspre mamă, stră-stră- străbunic. Sincer, nu știu dacă am pus suficienți de „stră”, având în vedere că mă refer la anul școlar 1889- 1890.

Scurtă prezentare

Ca atare, după 128 de ani, Mihăilescu Bratu Dumitru dă raportul în fața posterității. Chiar dacă am de-a face cu o simplă bucată de hârtie îngălbenită, ușor zdrențuită, e totuși o fărâmă de istorie care încă mai are darul vorbirii despre vremea în care a fost emisă.

Să începem așadar cu un element important. Elevul pe care vi l-am prezentat deja s-a născut în anul 1878, luna august, ziua 18, în comuna Vălenii de Munte din județul Prahova, fiind în clasa a III-a în Școala urbană de băieți.

Calificativele în sine nu cred că prezintă interes. În schimb, putem vedea ce studiau elevii cu mai bine de un secol în urmă, în speță cum era organizat Învățământul Primar din România.

Lista disciplinelor

Iată lista disciplinelor: Scriere și exerciții gramaticale, Citire, Exerciții de memorie și liberă reproducere, Exerciții de compunere, Matematicele, Religiunea, Istoria, Geografia, Exerciții de intuițiune, Științele fizico-naturale, Caligrafia, Desenul, Cântul, Exerciții corp și militare, Lucrul manual.

M-a băgat pur și simplu în ceață milităria. Habar n-am ce aveau de executat puștanii de atunci. Ce timpuri, ce obiceiuri!…

Puțină analiză

Exerciții de memorie si liberă reproducere. Asta se făcea în școală cu 128 de ani în urmă. Liberă reproducere. Ce se constată azi la examenele naționale? Mulți candidați nu reuseșc să exprime în cuvinte simple, pe înțelesul lor, ce au învățat la școală sau din cărțile didactice.

Alte exerciții vedem cu mai bine de un secol în urmă. De compunere. Alt motiv să oftăm, legat de actualitate. Câți abia reușesc să conceapă o cerere de angajare sau un CV, darămite să povestească, fără „perle”, o întâmplare?

Atenție la ce urmează! Exerciții de intuițiune, după vechea exprimare. Ce ne spune asta? Elevul era pus să gândească, să tragă propriile-i concluzii pe marginea informațiilor primite, să pună cap la cap o serie de elemente, să înțeleagă, în cele din urmă, lumea în care trăiește.

Cred că în 1889 aveau mult mai clar răspunsul la întrebarea „de ce merg la școală?”

 

Te-ar putea interesa și: