9 octombrie 1986 - „Omul de fier” al lui Ceaușescu este lichidat: misterioasa dispariție a demnitarului Vasile Patilineț. A făcut Vasile Patilineț un joc dublu care a fost descoperit?

Vasile Patilineț s-a născut la 21 decembrie 1923, la Lupeni, în Hunedoara, localitate de referință a Văii Jiului. Se știe că familia sa, românească de origine, avea mulți copii.

Ioan Patilineț (înregistrat de fostele autorități austro-ungare Patilinecz) se născuse în 15 iunie 1896. Era de profesie miner, iar împreună cu soția sa Ana a avut mai mulți copii: Ioan, Vasile, Ilie, Maria și Eliza, ale căror nume apar în fondurile arhivistice ca membri în mișcarea comunistă ilegalistă.

Ioan Patilineț s-a implicat în greva de la Lupeni din 1929. De menționat că în 1928, cu un an înainte, 2000 mineri din Valea Jiului, coordonați și de comuniști participă la Alba Iulia la manifestația realizată de Iuliu Maniu contra regelui Mihai și Regenței pentru a-l aduce pe Carol, viitorul Carol II pe tron.

Copil de miner agitator

Unii agitatori au scos steagurile roșii, au cerut autonomia Transilvaniei, iar Maniu s-a speriat (nu se aștepta la asta) și a cerut Ministerului de Interne de la București pe care dorea să-l răstoarne, să intervină pentru dispersarea manifestației (Carol fusese obligat de britanici să pelce din Londra și nu i s-a aprobat să zboare cu un avion de lângă Londra, cu acte britanice spre continent, de unde să ajungă la Alba Iulia, în fruntea rebeliunii lui Maniu).

Cei 2000 de mineri cer trenuri, ocupă gara Vințul de Jos, cerând să meargă la București (vi se pare cunoscut?). Trenurile vin, dar, pe traseu, sunt deturnate către Valea Jiului și oprite.

Așadar, familia Patilineț este implicată profund în lupta în ilegalitate din perioada 1924-1944. Ana N. Patilineț va ajunge în 1961, la a 40-a aniversare a PMR să fie decorată (PCdR înființat în 1921, scos în ilegalitate în 1924, s-a numit PMR din februarie 1948 până în august 1965, când s-a numit PCR).

Vasile Patilineț, membru al Partidului Comunist din 1945

Fratele mai mare al lui Vasile, Ioan I Patilineț (alternativ Patilinecz) a fost de foarte tânăr lider al unei celule comuniste în regiunea natală. Vasile Patilineț ajunge neoficial în Partidul Comunist în 1940, dar vechimea care i se recunoaște cu acte de către viitoarea Comisie Centrală de Revizie a PCR este din 1945.

Ascensiunea tânărului militant este fulminantă. Răspunde ca secretar și instructor în perioada 1940-1945 de „regionala Alba” (ca ilegalist până în 1944), după care trece prin mai multe organizații, între care cele de la Timișoara și Caransebeș până la începutul anilor 50. Practică diferite profesii, face activitate politică fapt care îl propulsează în rândul instructorilor trimiși la specializare în URSS. Urmează apoi cursurile Academiei Ștefan Gheorghiu și chiar cursurile Academiei de Științe Economice din București.

Fratele său conduce organizația din Deva, iar Nicolae Ceaușescu, în timp ce ajunge în Biroul Politic al PMR și șef al Direcției Superioare Politice a Armatei ajunge să îl cunoască pe Vasile Patilineț care lucra în subordinea Ministerului de Interne condus de Alexandru Drăghici.

Vasile Patilineț - al șaptelea în ierarhia comunistă după 1965-1979

Vasile Patilineț, fără a intra în detaliile tuturor funcțiilor sale, se remarcă după moartea lui Gheorghiu Dej ca membru al Secretariatului General al PCR el coordonând activitatea forțelor armate, justiției și securității interne.

Practic, era omul cel mai important după Ceaușescu ca autoritate în PCR, iar în ierarhia națională, unde existau formal un Președinte al Prezidiului Marii Adunări Naționale, un Președinte aș Consiliului de Stat, un Președinte al Consiliului de Miniștri, venea cam pe locul 7, pentru că deși prim-secretarul PCR (ulterior secretarul general Nicolae Ceaușescu) avea puterea decisică, avea formal înaintea lui demnitarii respectivi.

A creat sistemul județelor

Mazilirea lui Alexandru Drăghici, reabilitarea lui Lucrețiu Pătrășcanu fac din Vasile Patilineț „omul zilei” în 1967-1968. Tot el a creat sistemul județelor reformei din 1968, a modelat structura forțelor armate, Miliției, Securității în funcție de județe.

L-a susținut pe Nicolae Ceaușescu în politica anti-avort prin faimosul decret din 1966 (inspirat dintr-un decret regal al lui Carol al II-lea) și în politica cinematografiei epopeii naționale.

S-a  căsătorit cu Simina Patilineț (născută la Brad la 10 iulie 1927, decedată la 24 iulie 2018) și a avut doi copii: Amalia (Maia) născută în 1950 și decedată în 1972, ca urmare a complicațiilor unui avort clandestin (decretul semnat și de tatăl ei interzicea avortul) și Doru Vasile (15 mai 1959 - 10 mai 1984).

Se știe că Vasile Patilineț a fost descris în dosarele Securității ca fiind un bărbat „charmant”, elegant, foarte căutat de femei, fiind „creditat” ca având relații cu multe femei inclusiv din anturajul unor personalități din corpul diplomatic și chiar cu unele doamne din corpul diplomatic.

Vasile Patilineț - omul de mână forte al lui Ceaușescu (1972-1979)

 Vasile Patilineț a fost din 1972 până în 1980 (având calitate de membru în CC al PCR, CPex, deputat MAN) în demnități ministeriale esențiae pentru România socialistă.

A fost din 1972 până în 1977, Ministrul Industriei Forestiere și Materialelor de Construcții organizând vizita la Suceava a Șahului Iranului în 1973, la CPL Suceava, modernizând industria lemnului, importantă la export. Din 1977, după greva minerilor din Valea Jiului, a devenit Ministru al Minelor, Petrolului și Geologiei, domeniu vital pentru economia românească.

Practic, alături de Virgil Trofin, Fazekas Janos și Gheorghe Homoștean, toți hunedoreni de origine, Vasile Patilineț a fost omul forte din spatele lui Ceaușescu.

Vasile Patilineț , comploturile, politica internațională și sfârșitul misterios (1980-1986)

 Numele lui Vasile Patilineț apare în documentele CIA, legate de complotul generalului Șerb contra lui Ceaușescu, apare în relație cu atentatul nereușit asupra lui Ion Gheorghe Maurer la începutul anilor 70, apare în discuțiile din anii 70 privind criza petrolului.

În vara anului 1980, Vasile Patilineț devinde ambasador extraordinar și ministru plenipotențiar la Ankara, Turcia.

Presa turcă dar și documentele de arhivă ale MAE arată cum Vasile Patilineț încerca să fie la curent cu tot ce se petrecea prin Orientul Mijlociu (erau în desfășurare conflictul militar dintre Iran și Irak, conflictul sovieto-afghan).

Participa la vânători alături de ambasadorii Spaniei, SUA, Bulgariei (după cum scria  un cotidian turc, Cumhurriyet prin 1981), se interesa de problema kurdă (Ceaușescu fusese cunoscut pentru facilitarea dialogurilor de pace Israel-OEP sau China -SUA, dorea să găsească o rezolvare chestiunii kurde atât de sensibilă și azi). Raporta conștiincios inclusiv venirea la putere a dictatorului militar turc Kenan Evren, un mare prieten al lui Ceaușescu (vizitele bilaterale româno-turce sunt numeroase), acțiunile interne.

Complot anti-Ceaușescu

În 1983-1984, se pun bazele unui complot anti-Ceaușescu în care sunt nume grele (generalul Ion Ioniță, generalul Kostyal, generalul Militaru, dovedit spion sovietic, căpital de rangul I Nicolae Radu, Ion Iliescu, Virgil Măgureanu).

Se știe că Nicolae Ceaușescu i-a mai încredințat o misiune lui Vasile Patilineț. Se știa că agenții români care spionau pentru sovietici erau cumva scoși din funcțiile de bază și puși pe poziții neutre.

Generalul Ion Stănescu și Vasile Patilineț au descoperit circa 200 ofițeri superiori și membri PCR care spionau pentru sovietici (mulți cu studii în URSS; alții care fuseseră în ileaglitate în URSS) și au avut discuțiile preliminare (cu tot arsenalul de acțiuni de debriefing) îndepărtării lor din posturile cheie unde le fuseseră de folos sovieticilor. Cum Nicolae Militaru era pe acea listă, este de la sine înțeles de ce Militaru, unul din complotiștii de mai târziu nu credea că Patilineț ar fi fost un „complotist pe bune”. „Legendarea” lui ca „supărat din cauza morții fiicei sale” pe Ceaușescu nu i s-a părut credibilă lui Militaru.

Supărat de moartea fetei sale

Despre Vasile Patilineț s-a spus că s-a implicat în complot supărat de moartea fetei sale (dar din 1972 era cale lungă iar în 1973, Patilineț cerea reconfirmarea vechimii în partid și funcțiile în care era nu arătau că Nicolae Ceaușescu nu ar mai fi avut încredere în el).

Mai degrabă, defectarea în 1978 a generalului Pacepa a zguduit din temelii sistemul românesc iar Vasile Patilineț a fost și el suspectat că avea bune relații cu Pacepa (la fel de adevărat este că avea canale deschise la Moscova, fiind apreciat de Andropov și Chernenko, foști lideri KGB care au asigurat conducerea URSS între moartea lui Brejnev în 1982 și venirea lui Gorbaciov în 1985).

Și totuși, Vasile Patilineț, despre care s-a spus că s-ar fi implicat la Ankara în tranzacția unui transport de armament necesar pentru debarcarea lui Ceaușescu, nu pierduse practic nimic în 1978-1979.  Din contră, este trimis într-un punct nodal al spionajului mondial cum era Ankara (în celălalt, Viena, era fratele lui Ceaușescu, Marin, mort misterios în 28 decembrie 1989).

Este convingerea mea că Vasile Patilineț era un comunist devotat cauzei, deloc dispus să trădeze. El era cumva „calul troian” al lui Ceaușescu. Să nu uităm un lucru. Nicolae Radu, unul din complotiștii din 1983-1984 era căsătorit cu verișoara primară a lui Vasile Patilineț.

Ceaușescu nu mai avea încredere în Securitate

Mai este un aspect. Ceaușescu nu mai avea încredere în Securitate. Militarii în termen de la Securitate, de la Iași, în septembrie 1989, nu primeau muniție când participau la misiunile de pază, pentru că se afirma printre soldați că Nicolae Ceaușescu se temea de ceva.

Se știe că grupul Militaru-Iliescu-Măgureanu a dat vina pe Securitate și teroriști că țineau cu Nicolae Ceaușescu!

Vasile Patilineț așadar este posibil să fi fost eliminat de cei care doreau ca Nicolae Ceaușescu să nu știe stadiul complotului. Se urmărea în 1983-1984 debarcarea în lipsă a lui Ceaușescu în timp ce acesta ar fi fost la o vizită în Bistrița Năsăud, județ în care Patilineț fusese deputat în MAN (în 1975-1980).

Nu se știe de unde, Ceaușescu a aflat de complot (Kostyal fusese prins pentru furt de curent electric și deținere de valută între timp) și acesta a fost lichidat.

Este posibil ca Nicolae Militaru să fi încercat să scape de Vasile Patilineț după eșecul din 1984. Ceaușescu trebuia să știe că exista un vinovat să i se adoarmă vigilența.

Epilog

 Oficial, Vasile Patilineț moare la 9 octombrie 1986 pe autostrada Ankara-Istanbul ( localitatea Kızılcıkorman  in Provincia Sakarya). Își conducea singur mașina, un Merdeces al Ambasadei. Unii spun că ar fi mers să predea mașina, alții că urma să aibă o întâlnire conspirativă.

Soția sa a primit un telefon prin care i s-a cerut să rămână acasă iar ea a invocat o migrenă din senin (în tinerețe, a avut o aventură cu fotbalistul Sandu Boc, care a fost închis din ordinul lui Ceaușescu și i s-a refuzat grațierea, deci era șantajabilă).

Generalul Vasile Gheorghe, fost comandant al Direcției a IV-a a Securității se lăuda în fața celor care erau în conflict cu el: „l-am terminat noi pe Patilineț”.

Cert este că Ziarul Scînteia din perioada 10-12 octombrie 1989 nu amintește nimic de moartea lui.

Înmormântarea, în mare secret

O mențiune importantă o face „Financial Times” din 10 octombrie 1986, care pe prima pagină menționează accidentul dintre un camion  și mașina sa, citând ziarul oficial Hurriyet din Turcia. ”Associated Press”, pe 9 octombrie 1986 menționează sumar același lucru.

S-a afirmat că la Ghencea, înmormântarea sa s-a făcut în mare secret în prezența unui număr restrâns de persoane.

Locuința pe care Patilineț o deținea în Primăverii (Herăstrău 35 atunci, deci dacă ar fi fost în dizgrație de ce păstrase casa de protocol, când plecase în Turcia) i-ar fi fost repartizată lui Ion Dincă, apoi după 1990, lui Virgil Măgureanu.

Așadar, moartea lui Vasile Patilineț (1923-1986), la aproape 63 de ani. în toamna anului 1986 a servit adormirii vigilenței lui Ceaușescu în sensul că un complotist de top fusese lichidat.

În noiembrie 1987 are loc greva de la Brașov, în 14 decembrie 1989 este reprimată în fașă o manifestație la Iași. Totul avea să înceapă în 16 decembrie 1989 la Timișoara, iar în 22 decembrie 1989, la televizor apar Militaru, Iliescu, Brucan, adică o parte din cei care fuseseră în complotul din 1983-1984...

Post Scriptum

La 9 octombrie 1934, la Marsilia, murea asasinat regele Alexandru al Iugoslaviei, alături de Ministrul de Externe francez Louis Barthou. Alexandru I, ginerele regelui Ferdinand și al Reginei Maria a României a fost asasinat de secesionișitii croați.

La 11-12 octombrie 1986, la Reykjavik, în Islanda, Ronald Reagan și Mihail S Gorbaciov eșuează în Summitul lor privind limitarea armelor nucleare cu rază medie de acțiune. Tratatul va fi semnat în 1987.

Uneori, istoria are multe fapte la aceleași date din calendar sau la date apropiate...

Sursa foto:Agerpres