Ceaușescu și relația cu Iranul. Proiectele de miliarde dolari care au schimbat România. Evoluție 1965-1989

Relațiile dintre România și Iran în perioada lui Nicolae Ceaușescu reprezintă unul dintre cele mai profitabile și mai complexe parteneriate economice dezvoltate de regimul comunist de la București.

Relația lui Ceaușescu cu Șahul Reza Pahlavi

Între 1965 și 1989, cele două țări au construit o colaborare strategică bazată pe interese complementare, materializată în proiecte industriale de miliarde de dolari și într-o diplomație activă care a depășit barierele ideologice ale Războiului Rece.

Ceaușescu vedea în Iran un partener ideal pentru afirmarea independenței României față de Moscova, în timp ce Șahul Mohammad Reza Pahlavi căuta tehnologie și expertiză pentru modernizarea accelerată a țării sale.

Deceniul al șaptelea al secolului XX a marcat apogeul acestei colaborări, când liderii celor două state au dezvoltat relații personale strânse, bazate pe vizite reciproce frecvente și pe o convergență de viziuni strategice. Ceaușescu a efectuat multiple vizite oficiale în Iran, fiecare dintre acestea soldându-se cu semnarea unor acorduri comerciale substanțiale și cu negocierea unor proiecte industriale majore.

S-a dus la negocieri cu Gigi Becali și a rămas uimit de ce a găsit pe masă: Nu exagerez

Dincolo de tabelă: Nadia Comăneci pregătește o surpriză istorică pe care merită să o aștepți

La rândul său, Șahul a vizitat România de mai multe ori, primind onorurile rezervate celor mai importanți aliați diplomatici, cu inspecții la uzine românești și recepții oficiale grandioase.

Ceaușescu cu Șahul Iranului, la București, 1969. sursa: IICCMER

După Revoluția din 1979

Chiar și după Revoluția Iraniană din 1979, schimburile diplomatice la nivel înalt au continuat, demonstrând soliditatea acestui parteneriat.

În februarie 1989, președintele iranian Ali Khamenei a efectuat o vizită oficială la București, consolidând relațiile cu noul regim islamic și deschizând calea pentru intensificarea colaborării economice.

Această vizită a fost urmată, în decembrie același an, de ultima deplasare a lui Ceaușescu la Teheran, închizând astfel ciclul vizitelor reciproce dinaintea prăbușirii regimului comunist român.

Proiecte economice de miliarde

Dimensiunea economică a parteneriatului s-a concretizat în trei proiecte majore care au definit colaborarea româno-iraniană.

Primul a fost contribuția românească la electrificarea unor regiuni extinse din Iran, un contract în valoare de sute de milioane de dolari care a mobilizat sute de ingineri și tehnicieni români. România a exportat atât echipamente electrice produse în țară, cât și know-how-ul dezvoltat prin propriul program de electrificare, creând astfel o prezență tehnică semnificativă pe piața iraniană.

Al doilea proiect major a fost construcția fabricii de tractoare din orașul Tabriz, bazată pe transferul tehnologic de la Uzina Tractorul Brașov. Această investiție, evaluată la zeci de milioane de dolari, a inclus nu doar furnizarea de echipamente și documentație tehnică, ci și pregătirea a sute de specialiști iranieni în România.

Rafinăria Petromidia

Însă bijuteria coroanei a fost rafinăria Petromidia de la Năvodari, construită cu o investiție de peste un miliard de dolari special pentru procesarea țițeiului iranian. Cu o capacitate de aproximativ cinci milioane de tone anual, rafinăria a început producția în 1979 și a fost alimentată inițial exclusiv cu crud iranian, transportat cu petroliere pe ruta Golful Persic-Marea Neagră.

Acordurile pe termen lung prevedeau livrarea anuală a unor cantități masive de țiței, asigurând astfel securitatea energetică a României și reducând dependența de furnizările sovietice. Acest proiect nu a fost doar o realizare industrială, ci și un instrument de afirmare a autonomiei politice românești în cadrul blocului socialist.

Schimburile comerciale bilaterale au crescut spectaculos în anii șaptezeci, depășind anual câteva sute de milioane de dolari și atingând vârfuri de aproape jumătate de miliard de dolari în perioada de maxim avânt.

Petromidia. Sursa foto: rompetrol.com

Export de 3 miliarde dolari

România exporta în Iran utilaje industriale, echipamente electrice, produse chimice și materiale de construcție, în timp ce importa preponderent țiței, gaze naturale și alte materii prime. Valoarea cumulată a tuturor contractelor românești în Iran pentru deceniul 1970-1979 este estimată la aproximativ două-trei miliarde de dolari, o sumă impresionantă pentru economia românească a acelor ani.

Revoluția Iraniană din februarie 1979 a reprezentat un moment critic, dar România a demonstrat o flexibilitate diplomatică remarcabilă, fiind printre primele state care au recunoscut noul regim islamic și au continuat colaborarea economică. Vizita președintelui Ali Khamenei la București în februarie 1989 a confirmat angajamentul ambelor părți pentru menținerea și dezvoltarea parteneriatului strategic, în ciuda diferențelor ideologice majore dintre un stat socialist și o republică islamică.

Ultima vizită a lui Ceaușescu la Teheran, efectuată între 18 și 20 decembrie 1989, cu doar câteva zile înainte de Revoluția Română, rămâne un episod enigmatic, ridicând întrebări despre percepția dictatorului asupra situației interne. Moștenirea acestei colaborări include infrastructura fizică precum rafinăria Petromidia, care funcționează și astăzi, precum și experiența acumulată de specialiștii români în proiecte internaționale de anvergură.