Ceaușescu, reales la al XIV-lea Congres! Istoria ultimelor 30 de zile ale comunismului în România. 27 noiembrie 1989

Congresul XIV-lea al PCR. sursa: Romania Libera

27 Noiembrie 1989. În timp ce Europa de Est clocotea, la București timpul părea suspendat într-o hologramă ideologică. Pe 27 noiembrie 1989, ziarele controlate de Secția de Propagandă a CC al PCR, aveau un ton triumfalist. Nicolae Ceaușescu fusese reales în fruntea partidului.

Congresul al XIV-lea al Partidului Comunist Român (20–24 noiembrie 1989) a rămas în istorie drept unul dintre cele mai absurde și tragice momente politice din istoria României.

Congresul al XIV-lea al PCR, moment critic

Pe 9 noiembrie 1989 căzuse Zidul Berlinului. Pe 10 noiembrie, dictatorul bulgar Todor Jivkov fusese înlăturat. Polonia și Ungaria aveau deja guverne necomuniste sau reformatoare. Mihail Gorbaciov (URSS) insista pentru perestroika, adică reforme.

În acest peisaj, Nicolae Ceaușescu a organizat Congresul Partidului Comunist Român cu un singur scop: să demonstreze că în România nu se schimbă nimic. Dacă citești textele din presa vremii, dedicate Congresului al XIV-lea al PCR, găsești o mostră perfectă de „realitate paralelă”. Aceste rânduri nu sunt doar o lecție de istorie, ci o autopsie a unui sistem care, deși muribund, striga că este nemuritor.

Evenimentul a avut loc la Sala Palatului din București, cu participarea a 3.308 delegați. Atmosfera a fost una de „teatru regizat” până la cel mai mic detaliu. Măsurile de securitate au fost draconice. Bucureștiul era împânzit de milițieni și securiști, de teama unor manifestații, deși populația era prea înfricoșată și înfometată pentru a protesta încă.

La Congres entuziasm regizat, pe străzi mizerie reală

Delegații din sală aveau un singur rol. Acela de a scanda și a aplauda ritmic. S-au cronometrat zeci de minute de aplauze în picioare, scandându-se lozinci precum „Ceaușescu – PCR!” și „Ceaușescu și poporul!”.

În timp ce în sală se vorbea despre „Epoca de Aur” și bunăstare, afară românii stăteau la cozi imense pentru alimente de bază, iar apartamentele erau neîncălzite.

În prima zi, Nicolae Ceaușescu a citit raportul de activitate. Discursul a durat aproximativ 6 ore, cu o pauză scurtă. A fost un moment chinuitor, atât pentru el, vizibil îmbătrânit și obosit, cu vocea spartă, cât și pentru audiență.

Punctele cheie ale discursului

A condamnat explicit reformele din celelalte țări socialiste și a atacat indirect Moscova. A susținut că „reîntoarcerea la capitalism” este o trădare. A reluat aceste idei și în cuvântările ținute delegațiilor străine.

Nicolae Ceaușescu: “Este greu pentru noi — am spus-o, de altfel, şi un Congres — să înţelegem de ce unii sunt chiar aşa de grăbiţi, nerăbdători în realizarea unor aşa-zise transformări socialiste in Europa, care, în unele ţări, înseamnă, de fapt, orientări spre forme capitaliste ? Oare aceasta răspunde intereselor popoarelor ?”

Nicolae Ceaușescu: “Trebuie insă să spun că imi este greu să accept teza care şi-a făcut joc in ultimul timp, în anumite cercuri şi în mişcarea muncitorească-revoluţionară, că nu există deosebiri intre libertatea din ţările socialiste şi cea din ţările capitaliste. Oare se uită care este realitatea, că este greu ca intre cei prea bogaţi şi cei prea săraci să fie egalitate!

Desigur, există libertate să fie şomeri, există libertate să doarmă oamenii în metrou, există libertate să nu înveţe şi multe şi multe asemenea «libertăţi». Dar noi trebuie să ne orientăm spre o altă libertate , spre asigurarea drepturilor fundamentale ale omului la viaţă demnă, liberă, egală, la muncă, la învăţătură, şi avem multe de făcut in această privinţă”.

A anunțat triumfalist că România și-a plătit întreaga datorie externă, fapt real, dar realizat prin înfometarea populației, propunând chiar ca România să devină o țară care acordă împrumuturi. Încă o fantezie economică. Nu a uitat nici planurile cincinale: a promis creșteri economice nerealiste pentru anii 2000-2010.

Lipsa oricărei disidențe

Spre deosebire de alte congrese din estul Europei din acea perioadă, unde apăruseră voci critice, la București liniștea a fost mormântală. Toți vorbitorii (muncitori, intelectuali selectați, activiști) au urcat la tribună doar pentru a-l elogia pe „Geniul Carpaților”.

Nu a existat nicio dezbatere reală. Totul fusese scris și aprobat dinainte de Secția de Propagandă.

Momentul realegerii

Punctul culminant a fost realegerea lui Nicolae Ceaușescu în funcția de Secretar General al PCR pentru încă un mandat de 5 ani. Votul a fost unanim. Nu a existat niciun vot împotrivă și nicio abținere.

Nicolae Ceaușescu: „Am considerat întotdeauna şi consider că funcţia de secretar general sau orice funcţie de conducere, de activist al partidului nu este onorifică, ci este o muncă de răspundere — şi cere din partea tuturor să acţioneze în aşa fel încît să demonstreze, prin fapte, prin activitatea de zi cu zi, încrederea ce i se acordă.

În acest spirit am acţionat şi în trecut şi voi acţiona şi în viitor! Nu este uşor, tovarăşi, să fii secretar general al unui partid care vrea să construiască, cu adevărat, socialismul şi comunismul! Este un lucru greu, dar este o răspundere de cinste şi, vă asigur, asigur partidul şi poporul că voi face totul pentru a răspunde cu toate forţele mele intereselor socialismului şi comunismului, cauzei poporului, a independenţei şi suveranităţii României.

Scena a fost transmisă la TVR: sala în picioare, aplaudând frenetic, Ceaușescu și Elena Ceaușescu, care fusese și ea confirmată în structurile de conducere, consolidând „socialismul dinastic”, salutând mulțimea.

Incidentul de sănătate

A existat un moment în timpul Congresului când Ceaușescu a părut că se clatină sau că are un moment de slăbiciune fizică vizibilă la tribună. Televiziunea a tăiat cadrul imediat, mutând imaginea pe sală. Acest lucru a alimentat zvonurile că este grav bolnav.

Nicolae Ceaușescu avea diabet și probleme cardiace, dar sistemul a continuat să funcționeze inerțial. Începuseră ultimele 30 de zile ale regimului comunist...