Ceaușescu, primul Președinte al României, învestit oficial

Ceaușescu, primul Președinte al României, învestit oficial

Nicolae Ceaușescu a fost primul Președinte al României învestit oficial. Ceremonia a avut loc la 28 martie 1974 și a avut specificul său.

Ceaușescu a fost desemnat de PMR ca lider al Partidului Muncitoresc Român în 1965, după moartea predecesorului său Gheorghiu Dej. Liderul de partid, în optica sovietică, era conducătorul efectiv al statului, în dauna faptului că existau de facto, un șef de stat și de Guvern.

Ceaușescu, șef de stat sau de partid?

Când Regele Mihai a abdicat la 3o decembrie 1947, puterea a fost preluată de Prezidiul Marii Adunări Naționale. Funcția de Președinte al Prezidiului era asimilată fucției de șef de stat. La acea ședință, a fost scriitorul Mihail Sadoveanu. Gheorghe Gheorghiu Dej a fost prim-secretar al Partidului Muncitoresc Român ca urmare a fuziunii PCdR cu PSD,  în februarie 1948.

Șef de stat al României a fost Președintele Consiliului de Stat. Cu o mică întrerupere, din 1948 până în 1965, Gheorghiu -Dej a condus PMR. Ceaușescu a intrat în Biroul Politic în 1952. Înlocuitorul lui Dej a fost în acea scurtă perioadă, Gheorghe Apostol. Petru Groza, după ce a fost mai mulți ani, Președinte al Consiliului de Miniștri, a fost și el Președinte al Prezidiului MAN adică de facto șef de stat.

Stalin a fost mereu lider de guvern și de partid. Oficial, deasupra sa, a fost Președintele Sovietului Suprem. Primul Președinte al URSS a fost în 1990, Mihail Gorbaciov, Totodată a fost și ultimul. Ceaușescu a fost ales în 1965, prim secretar PMR. A transformat numele partidului în PCR, iar partidul a fost numit PCR. Constituția RSR a fost adoptată la 21 august 1965. Până în 1967, lider al statului a fost Chivu Stoica-Președinte al Consiliului de Stat. Ion Gheorghe Maurer a fost până în 1974, șef al Guvernului. Ceaușescu a preluat șefia statului ca Președinte al Consiliului de Stat la 9 decembrie 1967.

Învestitura din 28 martie 1974

Ceaușescu a fost învestit cu sceptru. Salvador Dali a scris „la mișto” telegrama de felicitare pentru „instituirea sceptrului prezidențial”, dar „Scînteia” nu a „prins ” poanta și a publicat telegrama. Sceptrul i-a fost oferit alături de eșarfa prezidențială, de către Ștefan Voitec. Piața Unirii s-a numit de atunci Piața 28 martie. Funcția de Președinte al României a fost astfel instituită de către legislativul unicameral, Marea Adunare Națională.

Sceptrul prezidențial era o combinație între un baston de mareșal și un buzdugan-sceptru de domnitor/prinț/rege. Scriitorul Virgil Tănase, exilat, va scrie în Paris Match un articol critic la adresa lui Ceaușescu, pe care-l numea „împăratul Ceaușescu I”. Ceaușescu ordonase uciderea sa, dar spionul Matei Haiducu a defectat la DST-ul francez, devoalând misiunea. Francezii au decis atunci salvarea lui Tănase prin înscenarea unei răpiri. Deconspirată înscenarea, Președinția Franței a dezvăluit în direct misiunea lui Haiducu... spusă de Haiducu însuși.

 

Ne puteți urmări și pe Google News