Ceaușescu ar fi mândru de Macron! Francezul știe cum să facă cenzura să mănânce jar!

Sursa foto: AP Photo/Michel Euler)

Ca să se asigure că această poliție privată a gândirii își face treaba cu zel, statul francez amenință, însă, platformele respective cu amenzi uriașe dacă nu dau dovadă de suficientă ardoare în exercitarea acestei sarcini.

Un astfel de mecanism nu poate avea decât un singur efect, după cum dovedește, de altfel, și experiența germană. Platformele online vor elimina sau bloca orice cuvânt care ar putea fi perceput ca discriminator tocmai pentru a elimina orice pretext de a fi  amendate. „Scopul legii pare a fi dublu. Nu se urmărelte numai cenzura propriu-zisă prin eliminarea sau blocarea postărilor online- ci și cenzura,  în mod inevitabil îngrozitoare, a dezbaterii online”, scrie Judith Bergman.

De altfel, guvernanții framcezi nu par să aibă nicio jenă în a recunoaște acest lucru. "Oamenii se vor gândi de două ori înainte de a trece linia roșie, dacă știu că există o probabilitate ridicată de a fi trași la răspundere", spune ministrul francez al Justiției, Nicole Belloubet.

Atât în Germania, cât și în Franța mulți se întreabă dacă nu cumva aceste legi au rolul de a oune ocapăt oricărei  dezbateri publice pe teme neplăcute pentru clasa politică,  cum ar fi, de pildă, imigrația sau situația din suburbiile în care până și poliția cu greu se încumetă să intre. Puțini mai îndrăznec să-și mărturisească public astfel de îngrijorări. Printre curajoși se află, însă, și personalități cunoscute, precum Guillaume Roquette, directorul editorial al Le Figaro Magazine: „Sub pretextul de a lupta cu „discursul urii” pe Internet, [legea Avia] instituie un sistem de cenzură care este la fel de eficient pe cât este periculos ...

Mama lui Ceaușescu l-a învățat de bine, dar lui nu i-a păsat. „Nu trebuie iertat”

Exclusiv. Cum a încercat Dumitru Dumbravă să emoționeze instanța de la Curtea de Apel

Ura ”este pretextul folosit în mod sistematic de către cei care vor să reducă la tăcere opiniile disidente”, scrie Roquette. Că Emmanuel Macron are tot interesul să-și reducă la tăcere numeroșii critici și mai ales adversarii politici din Rassemblement National, nu e nicio surpriză, mai ales că alegerile prezidențiale se apropie.

Marea problemă este că astfel de „exemple” sunt urmate rapid de țări din toată Uniunea Europeană, cu toate consecințele care decurg de aici în ceea ce privește libertatea cuvântului și chiar democrația.