România. Nicolae Ceaușescu a fost executat la Târgoviște, în decembrie 1989, după un proces sumar. Chiar dacă a dispărut fizic, dictatorul a rămas în mentalul românilor și a continuat să-i bântuie multă vreme. În cazul unora chiar o mai face.

La scurtă vreme după procesul de la Târgoviște, un jurnalist american, David Lauter, a realizat un reportaj printre românii ieșiți din comunism. Concluzia a fost că pentru marea majoritate a cetățenilor României comuniste, dictatura totalitară a fost mai puțin dramatică, dar mai perfidă.

Viața în dictatura lui Nicolae Ceaușescu

Comunismul a pătruns în mintea românilor și le-a modelat gândirea și reacțiile. Odată ce Nicolae Ceaușescu a murit, s-au trezit într-o altă lume, nouă pentru ei, dar tributari unor obiceiuri și tiprui de gândire care le-au fost inoculate de regimul totalitar vreme de zeci de ani. Schimbarea mentalității a fost dificilă, iar pentru unii, procesul nu s-a încheiat nici acum.

Jurnalistul american a constatat aceste lucruri atunci, după ce a cules povestirile unor oameni care au acceptat să-i vorbească despre viața lor. Așa a aflat cum era viața românilor în dictatura lui Nicolae Ceaușescu. Pentru unii, regimul a fost o piedică în calea dezvoltării personale, a carierei. Alții, mai adaptați, reușeau să se descurce, la limita legii.

«Îmi pare rău. Nu vreau să jignesc, dar restul lumii – jurnaliștii, toată lumea – urmărește acest lucru ca un fel de film, ceva care nu este real. (...) Pentru noi este real. Avem un alt tip de psihic acum. Este ceva fabricat de Ceaușescu”,  recunoștea una dintre tinerele intervievate de jurnalist, Dmitra.

Totalitarismul a zdrobit mințile și a distrus relațiile interumane, a constatat jurnalistul. Regimul impus de Nicolae Ceaușescu a transformat România într-un ținut al lipsurilor, dar și a fricii, a intervenției constante, zilnice, în viața personală a oamenilor.

Matematicianul care și-a văzut visul năruit

Unul dintre cei intervievați de David Lauter, pentru articol, a fost Petre, un matematician pasionat. Student talentat, a fost printre primii din grupa sa. Tânărul student și-a dorit să-și continue studiile, să facă un doctorat și să se dedice cercetării. Acest lucru i-a fost imposibil deoarece regimul avea alte planuri cu el.

Împreună cu colegii săi a fost informat că nu va putea să-și continue studiile și nici să facă o carieră universitară. Petre a fost trimis să predea matematica într-o școală din mediul rural, la mare depărtare de București. Nici un moment nu i s-a dat de ales. Nicolae Ceaușeascu a hotărât în locul lui.

Petre a încercat să-și facă treaba dată de regim și, în același timp, să-și urmeze visul. La finalul fiecărei săptămâni călătorea sute de kilometri pentru a studia în bibliotecile publice puținele lucrări de literatură științifică occidentală. Copia paginile de mână dat fiind că aparatele de fotocopiat erau interzise. Doar instituțiile de stat puteau deține așa ceva, dar numai sub controlul strict al Securității.

„Aceștia sunt cei mai buni ani ai mei de a pentru munca de cercetare. Este o pierdere. (...) Am vrut să primesc o bursă pentru a urma o școală în străinătate și să obțin doctoratul. Dar am fost foarte bun și le-a fost frică să nu mă întorc, așa că nu am putut s-o fac”, a spus el.

Nicolae Ceaușescu i-a permis o singură călătorie în afara țării

Lui Petre, relata jurnalistul american, i s-a permis să părăsească România o singură dată, pentru a călători în Germania de Est, comunistă. A participat la o conferință de matematică, iar ceea ce a văzut i s-a părut comparabil cu paradisul. Aceasta deși, Germania comunistă avea un regim la fel de restrictiv ca și cel român.

„Oamenii păreau mai liberi să acționeze. Au putut vorbi. Au putut avea contacte. Au putut să lucreze”, povestea matematicianul.

România, evoluția mentalității în 100 ani, de la Primul Război Mondial la căderea comunismului ceaușist. Sursa - Arhiva EVZ

Viața pentru privilegiați

Un alt cuplu intervievat de jurnalistul american era format din Ioan și Dmitra. Cei doi au avut o viață relativ bună, comparativ cu restul compatrioților. Serviciul lui Ioan îi permitea să călătorească în Occident. Iar de acolo aducea diferite mărfuri care nu se găseau în România. Este vorba despre cafea, cosmetice, haine, țigări de calitate, americane etc. Aceste bunuri, spun, mai „colorau” viața sumbră la care erau obligați.

O parte din mărfurile astfel aduse le vindeau cunoscuților. O formă de contrabandă tolerată de regimul Nicolae Ceaușescu. Dar aveau bani și lucruri pe care alții nu și le permiteau, precum televizorul color sau videorecorderul.

Chiar și așa, stilul acesta de viață nu a putut estompa ceea ce se petrecea în jurul lor. Deși spuneau că și-au dorit copii, mulți, au decis că nu vor ca aceștia să trăiască într-o astfel de lume. Drept care au abandonat ideea de a procrea în regimul Nicolae Ceaușescu.

„Am vrut un copil. Nu un copil, am vrut șase copii. (...) Ce i-am fi putut oferi acestui copil? Ce viață?” A explicat Dmitra.

Obligați să-și abandoneze rudele

Cei doi au povestit că au fost nevoiți să întrerupă relațiile cu un unchi al cărui fiu fugise în Occident. Au simțit că nu au altă opțiune dacă vor să-și continue stilul de viață. Ioan și Dmitra au rupt toate legăturile cu acesta deoarece era supravegheat de Securitate, în permanență. Or, o suspiciune cât de mică l-ar fi costat pe Ioan pașaportul sau slujba.

O altă problemă a fost legată de aprovizionarea cu alimente. România era unul dintre cei mai mari producători de produse alimentare din Europa de Est. Cu toate acestea, gospodinele erau obligate să stea ore întregi la coadă pentru alimente demne destinate mai curând hrănirii animalelor. La magazine se aduceau picioare de porc fără carne, oase și cartilaje.

Puii comercializați aveau greutatea unor corbi sau a unor porumbei. Opt găini cântăreau un kilogram, își aducea aminte Dmitra. Pentru câteva kilogram de carne, de calitate proastă, românii erau obligați să piardă zile întregi la coadă în fața magazinelor goale.

Beneficii pentru colaborarea cu Securitatea

Dmitra a mai povestit, în interviul acordat jurnalistului american că și-ar fi dorit să călătorească în străinătate, alături de soțul său. Dar pentru că acesta avea deja un pașaport, ei i-a fost refuzat. Nici măcar nu putea visa să treaacă granița pentru că regimul Nicolae Ceaușescu se temea că va fugi în Occident.

Pentru a obține un astfel de beneficiu, trebuia să colaboreze cu Securitatea comunistă. Să devină informatoare și să-și toarne prietenele și colegele. Lucru pe care l-a refuzat.

 „Ar fi însemnat să devii un informator. Ăsta era prețul. (...) Nici măcar nu am reușit să traversez Podul Prieteniei către Bulgaria”, a mai povestit femeia.

Restricții de tot felul pentru români

La toate acestea se adăugau lipsa divertismentului, inclusiv de televiziune, a cărților, a filmelor occidentale etc. Românii, din regiunile din sud se uitau la televiziunile statelor vecine. Astfel, ghidul de programe pentru televiziune bulgară a devenit una dintre cele mai căutate publicații care se dădeau pe sub mână. Românii aveau antene adaptate care prindeau posturile din țărole vecine

La televiziunea de la București, se dădeau doar emisiuni dedicate lui Nicolae Ceaușescu și știrilor despre regimul său. Dictatorul părea invincibil, omniprezent. Și, până în ultima clipă nimeni nu a crezut că va cădea.

Politica criminală de creștere a natalității

În 1966, Nicolae Ceaușescu a demarat politica sa de creștere a natalității. O politică criminală care a dus la moartea a mai bine de 10.000 de femei. Dictatorul a decis, prin decret, că avorturile sunt interzise, iar cei care le practică sunt pasibili de închisoare. El spera, astfel, că România va ajunge la o popuație de 30 de milioane de cetățeni și va rivaliza cu marile state europene.

Decizia  a fost luată cu un an înainte, în 1965, vara, imediat după ce a fost ales la Congresul PCR, în locul decedatului Gheorghe Gheorghiu-Dej. Puțini au fost cei care s-au opus acestei politici.

În cei 23 de ani cât a funcționat interdicția, au murit peste 10.000 de femei în urma unor întreruperi de sarcină empirice. De asemenea, mai mulți medici au ajuns în pușcării.