Ceaușescu a împrumutat cu peste 2,5 miliarde dolari țări din Africa și Orientul Mijlociu. Peste 800 de obiective economice construite în 47 de țări

În martie 1989, Nicolae Ceaușescu anunța triumfător achitarea integrală a datoriei externe românești, un obiectiv realizat prin măsuri de austeritate care au adus multă suferință asupra a 23 de milioane de români. Am trăit perioada anilor ’80, cu lipsa alimentelor, penele de curent și frigul din case, așa că știu exact despre ce este vorba.

Ceea ce propaganda oficială nu sublinia însă era că România devenise în acel moment un creditor net pe scena internațională, deținând creanțe externe în valoare de aproximativ 2,5 miliarde de dolari, suma datorată în principal de țări din Africa și Orientul Mijlociu. Această situație paradoxală reprezenta rezultatul a două decenii de politică economică externă prin care Bucureștiul exportase tehnologie, echipamente industriale și zeci de mii de specialiști către statele recent decolonizate.

Ceaușescu intră în Lumea a Treia

Politica lui Ceaușescu de apropiere de Lumea a Treia a avut rădăcini în anii 1960, când România a început să se distanțeze de directivele sovietice. Între 1965 și 1989, companiile românești au realizat peste 800 de proiecte majore în 47 de țări din Africa, Asia și America Latină.

Industria petrolieră a reprezentat sectorul principal, cu România exportând echipamente complete pentru foraje, rafinării și instalații petrochimice. Irakul a fost partenerul cel mai important, cu contracte în valoare de peste 800 de milioane de dolari până în 1980, când războiul cu Iranul a blocat rambursarea datoriilor.

Ploi și furtuni în toată țara. Vremea se strică la început de weekend

Ziua de 7 mai vine cu surprize uriașe pentru trei zodii. Norocul apare când se așteaptă mai puțin

Specialiști români au participat la dezvoltarea câmpurilor petroliere irakiene și la construirea a trei rafinării majore la Basra, Kirkuk și Bagdad între 1975 și 1982.

Libia datora 400 milioane dolari

Libia lui Muammar Gaddafi datora României aproximativ 400 de milioane de dolari în 1989, acumulate din furnizări de echipamente petroliere și proiecte agricole.

În 1978, România, Libia și Iranul au înființat o bancă comună destinată să ofere împrumuturi țărilor în curs de dezvoltare la o rată a dobânzii de doar trei la sută, mult sub nivelul pieței. Această inițiativă a generat creanțe suplimentare care nu au fost niciodată recuperate.

Siria datora peste 200 de milioane de dolari pentru rafinăria de la Homs și alte proiecte industriale, în timp ce Algeria acumulase datorii de aproximativ 150 de milioane de dolari pentru uzine chimice și instalații petrochimice.

Vizita preşedintelui Consiliului de Stat al R.S.R., Nicolae Ceauşescu, în Libia (1974) sursa: IICCMER

Africa, sute de proiecte

Africa Subsahariană a absorbit sute de proiecte românești mai mici. Nigeria datora peste 300 de milioane de dolari pentru echipamente petroliere și proiecte de infrastructură. Tanzania, Zambia și Zimbabwe au acumulat împreună creanțe de aproximativ 250 de milioane de dolari pentru tractoare, combine agricole și sisteme de irigații.

Între 1970 și 1985, România a exportat peste 45.000 de tractoare, 12.000 de camioane și 8.000 de autobuze către țări africane, majoritatea plătite prin credite guvernamentale pe termen lung cu rate ale dobânzii între doi și cinci la sută.

Exportul de forță de muncă calificată a reprezentat o componentă esențială a acestei politici. La mijlocul anilor 1980, peste 80.000 de specialiști români lucrau în misiuni externe în 62 de țări, majoritatea în Africa și Orientul Mijlociu.

Nicolae Ceauşescu întreţinându-se cu conducătorii delegaţiei Mişcării Populare pentru eliberarea Angolei, reprezentantul Partidului African al independenţei din Guineea-Bissau şi Insulele Capului Verde şi reprezentantul Frontului de eliberare din Mozambic.(9 august 1969). sursa: IICCMER

Zeci de mii de români lucrau în străinătate

Sectorul construcțiilor a angajat aproximativ 35.000 de muncitori români care au realizat peste 12.000 de kilometri de drumuri, 47 de aeroporturi, 23 de porturi și sute de baraje și hidrocentrale. În domeniul petrolier, circa 15.000 de ingineri și tehnicieni români au lucrat la explorarea și exploatarea zăcămintelor în Irak, Libia, Siria și Algeria.

Venituri anuale de peste 400 de milioane de dolari intrau în România din contractele acestor specialiști.

Criza datoriei externe a anilor 1980 a transformat aceste creanțe în active toxice.

Criza datoriilor și încăpățânarea lui Ceaușescu

Peste 30 de țări debitoare au intrat în incapacitate de plată sau au reeșalonat datoriile prin Fondul Monetar Internațional. România a refuzat să restructureze creanțele, menținând poziția rigidă că toate datoriile trebuie plătite integral.

După decembrie 1989, guvernele democratice au constatat că valoarea reală de piață a acestor creanțe era de maximum 500 de milioane de dolari. Între 1990 și 2000, România a recuperat prin diverse scheme doar aproximativ 380 de milioane de dolari, restul fiind radiate ca pierderi definitive.

Această experiență a ilustrat costurile pe care le poate avea subordonarea logicii economice considerațiilor ideologice în politica externă.